TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

LIBERTATEA - Filozofie

                                LIBERTATEA

       
Vom analiza sistemul de metareguli al recursului la politică din trei perspective: (1) cel al recursului la reguli; (2) cel al aplicării regulilor de către arbitru; (3) cel al raporturilor dintre cei cărora li se aplică regulile.

        Din perspectivele menÅ£ionate mai sus, libertatea, dreptatea ÅŸi egalitatea sunt denumiri convenabile, dar ambigui. Libertatea, de pildă, poate să apară ca presupoziÅ£ie a recursului la reguli, dar ÅŸi ca o soluÅ£ie la o problemă prin apel la o metaregulă.

       
Repere ale dezbaterii despre libertate

       
Libertatea îi pune manifest în mare dificultate pe cei care încearcă să o gândească atent. Are ea oare vreun rost?nota 1

        Filosofia politică modernă a introdus ideea unei "stări naturale". În această stare există un soi de libertate sălbatică: fiecare este propriul ei/său stăpân. Există însă o ambiguitate care minează ideea aceasta ca atare.

        Pe de o parte, putem interpreta "starea naturală" ca o cale de a ajunge la ideea că nu totul este reglementat. Este vorba despre ceea ce, mai jos, denumim libertatea ca presupoziÅ£ie.2

        Pe de altă parte, marea problemă este că tot restul demersului care pleacă de la "starea naturală" este o sofisticată întemeiere a restrângerii acestei libertăţi originare.nota 3 Or, străduinÅ£a oamenilor moderni pare a fi mai degrabă să rezolve problema libertăţii (ÅŸi anume să extindă libertatea). Tehnica recursului la starea naturală nu este utilizată aici în forma ei originară.nota 4 IntuiÅ£ia de bază este că acÅ£iunile oamenilor sunt întreprinse în condiÅ£iile presupoziÅ£iei libertăţii ÅŸi că, precum orice presupoziÅ£ie, ea poate fi "solidară" cu stări de lucruri de semn opus, respectiv un fond al cooperării umane reuÅŸite ÅŸi altul (arbitrarul) în care se ivesc probleme, pe care, pentru a le rezolva, oamenii inventează reguli.nota 5

        Cum te pot face regulile, care sunt asociate cu constrângeri, mai liber? Dacă lucrul acesta s-ar petrece pe fondul unei stări naturale, ai pierde evident din libertate. Ideea este însă că fondul cu pricina este arbitrarul, o stare în care capriciile cuiva pot împiedica pe altcineva să obÅ£ină avantajele scontate de pe urma acÅ£iunii plănuite.

        Tema creionată în alineatul anterior este aceea a supremaÅ£iei dreptului (sau domniei legii). Legătura dintre supremaÅ£ia dreptului ÅŸi libertate este subliniată, de pildă, de către autori precum Rawls.nota 6 Pe această temă se duce o discuÅ£ie subtilă în problema garantării libertătii.

        Pe de o parte, am putea socoti că statul este acela care garantează libertatea. Termenul de "stat de drept", dacă este folosit ca un sinonim pentru "supremaÅ£ia dreptului", pune accentul pe rolul statului.

        Pe de altă parte, în viziunea unui autor ca A.V.Dicey, siguranÅ£a libertăţii individuale nu provine dintr-o frază a unui document. Nu are, de asemenea, nici un sens să vorbeÅŸti despre "garantarea" libertăţii. A vorbi despre "garantarea" libertăţii ar sugera că aceasta este un privilegiu acordat de o autoritate aflată deasupra legii obiÅŸnuite a ţării.nota 7 Din punctul acesta de vedere, există o prioritatea a principiului libertăţii în raport cu o ConstituÅ£ie în sensul de sistem de reguli ce stabilesc structura organelor statului ÅŸi funcÅ£ionarea acestora.

        În clasica analiză a lui A.V. Dicey, nucleul Constitu]iei britanice îl constituie supremaÅ£ia dreptului (Supremacy or Rule of Law), ale cărei componente de bază sunt: (1) egalitatea în faÅ£a legii (pe care o putem compara cu antica isonomia); (2) principiul că nimeni nu poate fi pedepsit decât dacă a-ncălcat o lege (nulla poena, nullum crimen sine lege, "nici o pedeapsă, nici o acuzaÅ£ie fără lege", în dreptul roman); (3) prioritatea libertăţii individuale în raport cu ConstituÅ£ia.nota 8

        Dicey a subliniat semnificaÅ£ia absenÅ£ei dreptului administrativ, ca parte a sistemului de drept care se aplică în cazul acÅ£iunii autorităţilor publice. Din perspectiva supremaÅ£iei dreptului, nu există nici tribunale, nici o reguli speciale după care să se arbitreze în cazul conflictelor ce implică structuri ale statului.

        Impresia multora, nu doar a celor care studiază profesional recursul la politică, este că libertatea individuală are proprietăţi dizolvante (destramă comunităţi, generează "capitalism sălbatic" ÅŸ.a.m.d.). Vanberg ÅŸi Buchanan au creionat însă un contrast interesant între solidaritate ÅŸi încredere.nota 9 Încrederea între oameni este proprie tocmai zonelor unde există libertate individuală.

        La urmă, dar nu ca ultima chestiune în ordinea importanÅ£ei, trebuie menÅ£ionată chiar formularea condiÅ£iilor în care se pune problema libertăţii. CondiÅ£ia asupra căreia ne concentrăm atenÅ£ia în continuare este lipsa unui scop comun.10

       

        Libertatea ca presupoziÅ£ie

        Ideea centrală a capitolului anterior este că recurgem la reguli pentru că s-a ivit o problemă, un conflict. Altfel nu facem apel la reguli.

        Dacă regulile ar fi ordine pe care trebuie să le urmăm, marea dificultate ar consta în aceea că ori de câte ori întreprind o nouă acÅ£iune ar trebui, explicit sau implicit, să îndeplinesc un ordin. Ies pe uÅŸa casei. Ce ordin îndeplinesc? Să deschid uÅŸa? Să mai fac un pas, apoi altul? Să nu mă întorc? ÅŸ.a.m.d. Ar fi o infinitate de ordine de îndeplinit de fapt. Nici chiar dacă aÅŸ face asta inconÅŸtient, nu aÅŸ putea să văd dacă le-am îndeplinit pe toate cum trebuie. Drept care mă mulÅ£umesc să ies pe uşă.

        Chiar dacă ordinele de mai sus nu ar fi concepute în sens pozitiv, ci negativ (ca interdicÅ£ii), dificultatea nu ar fi mai mică. Ce nu trebuie să fac atunci când ies pe uÅŸa Universităţii. Să nu sparg geamul? Să nu desfac ÅŸuruburile de la mânerele uÅŸii? Să nu iau mânerele cu mine? ÅŸ.a.m.d. Dezarmant de multe interdicÅ£ii!

        Avantajul ideii "regulilor ca interdicÅ£ii" constă însă în punerea în evidenţă a prezumÅ£iei de libertate: tot ce nu este interzis este permis. Opusul acestei prezumÅ£ii este prezumÅ£ia reglementării. "Legea" (regula), în lumina prezumÅ£iei reglementării, ar trebui să furnizeze indicaÅ£ii explicite despre ce trebuie făcut.


Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 66 ori

nota totala 6.25

autor: danut


Inscriere in newsletter

Referate liceu (1283)

Ultimele cautari