TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

ANALIZA CRITICII DEMOCRATIEI ATENIENE IN FILOSOFIA LUI PLATON - Filozofie

ANALIZA CRITICII DEMOCRAÅ¢IEI ATENIENE
                        ÎN FILOSOFIA LUI PLATON

 

 

       La fel ca orice alt om, un filosof nu-ÅŸi poate alege, după bunul său plac, locul ÅŸi timpul naÅŸterii. Nimănui nu-i este însă indiferent unde ÅŸi când s-a născut. Aceste doău date iniÅ£iale îi determină fiecărui om drumul în viaţă. Cu atât mai mult locul ÅŸi timpul naÅŸterii contează în cazul unui mare filosof, ele hotărându-i nu doar drumul în viaţă, dar determinându-i în mod esenÅ£ial ÅŸi coordonatele principale ale gândirii. În cazul lui Platon, timpul ÅŸi locul naÅŸterii sale sunt: anul 427 î.Hr., în Atena.

       Platon a trăit într-o perioadă de războaie ÅŸi de lupte politice care a fost mai zbuciumată decât cea care-l răscolise pe Heraclit. În timpul copilăriei ÅŸi al adolescenÅ£ei sale, destrămarea vieÅ£ii tribale dusese în cetatea sa natală, Atena, la o perioadă de tiranie, iar apoi la instaurarea unei democraÅ£ii care sa străduit din răsputeri să se apere împotriva oricărei încercări de reintroducere a tiraniei sau a oligarhiei, adică a dominaÅ£iilor familiilor aristocratice fruntaÅŸe. În anii tinereÅ£ii lui Platon, Atena democratică era angajată într-un război împotriva Spartei – oraÅŸul-stat dominant care păstrase multe din legile ÅŸi obiceiurile vechii aristocraÅ£ii tribale. Războiul a dus la prăbuÅŸirea cetăţii ateniene ÅŸi a unui regim de teroare numit guvernarea celor Treizeci de Tirani. Reinstaurarea democraÅ£iei ÅŸi a păcii n-a însemnat pentru Platon dobândirea liniÅŸtii deoarece dascălul său iubit, Socrate a fost judecat ÅŸi executat, iar el ÅŸi alÅ£i concetăţeni din cercul lui Socrate au părăsit Atena.

       Scopul spre care Platon năzuieÅŸte este posibilitatea oamenilor de a opri decăderea pe mai departe în domeniul politic prin împiedicarea oricărei schimbări politice. Platon încearcă să înfăptuiască acest scop prin  instaurarea unui stat ferit de relele tuturor celorlalte state, graÅ£ie faptului că nu degenerează, că nu se schimbă. Statul ferit de răul schimbării ÅŸi corupÅ£iei este statul ideal, perfect. CredinÅ£a în lucruri perfecte ÅŸi neschimbate este numită ,,Teoria Formelor sau a Ideilor”.

       Conform dialogului ,,Republica”, forma originară sau primitivă a societăţii, care se aseamănă cel mai îndeaproape cu Forma sau Ideea de stat, cu ,,statul ideal”, este un regat

al oamenilor celor mai înÅ£elepÅ£i ÅŸi mai asemănători cu zeii. Acest oraÅŸ-stat este atât de apropiat de perfecÅ£iune încât este greu de înÅ£eles cum se poate schimba. Dar, schimbarea se produce. Platon consideră că vraja lăuntrică, războiul de clasă, întărâtat de interesul egoist, de cel material ÅŸi economic îndeosebi, este principala forţă a ,,dinamicii sociale”. Cele patru perioade principale ale degenerării politice sunt descrise de Platon astfel: după statul perfect vine întâi ,,timocraÅ£ia”, cârmuire exercitată de nobili ce urmăresc onoarea ÅŸi gloria; apoi oligarhia, cârmuirea familiilor bogate; iar apoi ,, democraÅ£ia”, domnia libertăţii care înseamnă anarhie; iar la urmă ,,straÅŸnica tiranie, al patrulea ÅŸi ultimul stadiu de boală al unei societăţi”. Identificând democraÅ£ia cu anarhia, democraÅ£ii sunt descriÅŸi drept destrăbălaÅ£i, meschini, insolenÅ£i, anarhici ÅŸi neruÅŸinaÅ£i, niÅŸte oameni care trăiesc numai pentru plăceri ÅŸi pentru satisfacerea unor dorinÅ£e deÅŸarte ÅŸi impure.          

       Platon era un adversar înverÅŸunat care condamna democraÅ£ia, considerând-o drept guvernare a celor nechemaÅ£i. Argumentele principale ale lui Platon sunt:

-         masa populară (oi polloi) este asimilabilă prin natura sa cu un animal sclav sub raportul pasiunilor ÅŸi al intereselor sale trecătoare, sensibil la linguÅŸeli, inconstant atât în iubirile cât ÅŸi în urile sale: a I se încredinÅ£a puterea, însemna a accepta tirania unei fiinÅ£e incapabile de o minimă reflexie ÅŸi rigoare;

-         atunci când masele îÅŸi desemnează magistraÅ£ii, o fac în funcÅ£ie de competenÅ£ele pe care ele cred că le-au constatat – mai ales calităţi de limbaj - , văzând în acestea capacitatea politică;

-         în ce priveÅŸte pretinsele discuÅ£ii din Adunările populare, acestea nu sunt decât dispute, confruntări între opinii subiective, inconsistente, ale căror contradicÅ£ii ÅŸi lacune denotă cu prisosinţă insuficienÅ£a.

Dar să vedem ce este democraţia, ceea ce critică Platon.

Din vremuri străvechi, unii oameni şi-au imaginat un sistem politic ai cărui membrii

se consideră egali din punct de vedere politic, guvernează împreună ÅŸi sunt înzestraÅ£i cu toate calităţile, resursele ÅŸi instituÅ£iile necesare pentru a se autoguverna. Această  idee, ca ÅŸi metodele ce o pun în aplicare, a apărut în prima jumătate a secolului al V-lea î.Hr. la greci care, deÅŸi puÅ£ini la număr ÅŸi aÅŸezaÅ£i pe un fragment minuscul din suprafaÅ£a lumii, au exercitat o imfluenţă excepÅ£ională în istoria universală. Grecii, îndeosebi atenienii, au fost primii care au produs ceea ce Dahl numeÅŸte prima transformare democratică: de la ideea ÅŸi practica guvernării de către cei puÅ£ini la ideea ÅŸi practica guvernării de către cei mulÅ£i. Pentru greci singurul loc propice democraÅ£iei era statul-cetate.

       În viziunea greacă, o ordine democratică ar trebui să satisfacă cel puÅ£in ÅŸase cerinÅ£e:

1.      Cetăţenii trebuie să aibă interese îndeajuns de armonioase ca să poată împărtăşi ÅŸi să acÅ£ioneze în numele unui puternic simÅ£ al binelui general, care nu se află într-o contradicÅ£ie evidentă cu scopurile ÅŸi interesele lor personale.

2.      Cetăţenii trebuie să fie foarte omogeni în privinÅ£a caracteristicilor care, altfel ar duce la conflicte politice ÅŸi dezacorduri flagrante asupra binelui public. Nici un stat nu ar putea spera să devină un polis bun dacă cetăţenii săi ar fi extrem de inegali în ceea ce priveÅŸte resursele lor economice ÅŸi disponibilitatea timpului liber ori dacă ar adera la religii diferite, ar vorbi limbi diferite, sar deosebi în mod semnificativ ca educaÅ£ie sau, dacă ar aparÅ£ine unor rase, culturi sau grupuri etnice diferite.

3.      Numărul cetăţenilor trebuie să fie destul de mic, ideal chiar mai mic decât 40000. Dimensiunile reduse ale demosului au fost necesare din trei motive: a) ca să evite eterogenitatea ÅŸi lipsa de armonie rezultată din extinderea hotarelor ce presupunea includerea unor popoare de limbi, religii, istorie ÅŸi etnicitate diverse, neavând aproape nimic în comun; b) ca cetăţenii să-ÅŸi cunoască bine oraÅŸul ÅŸi concetăţenii, prin observaÅ£ie, experienţă ÅŸi discuÅ£ii prin care să înÅ£eleagă binele comun ÅŸi să-l deosebească de interesele lor personale; c) ca cetăţenii să se poată strânge laolaltă pentru a servi drept conducători suverani ai cetăţii.

4.      Cetăţenii trebuie să se poată strâge laolaltă pentru a hotărâ în mod direct legile ÅŸi direcÅ£iile politice.

5.      Participarea cetăţenilor nu era limitată doar la întrunirile Adunării. Ea includea ÅŸi participarea activă la administrarea oraÅŸului.

6.      Statul-cetate trebuie să rămână pe deplin autonom. Legile, confederaÅ£iile ÅŸi alianÅ£ele ar putea fi uneori necesare apărării sau războiului, dar nu trebuie lăsate să afecteze autonomia fundamentală a statului-cetate, nici suveranitatea Adunării din cadrul statului respectiv. Fiecare cetate trebuie să fie autonomă nu numai politic, ci ÅŸi economic ÅŸi militar.

       Reforma statuluiexistent în timpul lui Platon constituie obiectivul practic imediat al sistemului său teoretic. Substratul gândirii lui Platon este: cel ce doreÅŸte să introducă o reformă politică  a statului trebuie în prealabil să aibă clară în mintea lui imaginea conceptuală a Statului Ideal, pentru ca, plecând de la aceasta, să aibă garanÅ£ia faptului că fiecare măsură practică e determinată de Principii ÅŸi tinde către instituirea lui.

       Unele dintre premisele teoretice ale concepÅ£iei platoniciene asupra Statului Ideal sunt: punctul de plecare al organizării politice Ideale trebuie să fie raÅ£iunea întemeiată pe dreptate. Statul Ideal ar putea fi organizat chiar ÅŸi de către un singur om, cu condiÅ£ia ca acesta să mediteze conform raÅ£iunii asupra variatelor principii organizatorice care ar urma să fie îmfăptuite ÅŸi cu condiÅ£ia ca scopul pe care îl urmăreÅŸte să fie acela de a institui dreptatea pentru toÅ£i oamenii.


Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 149 ori

nota totala 7.96

autor: cmc


Inscriere in newsletter

Referate liceu (1283)

Ultimele cautari