TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

ASIGURAREA RISCURILOR FINANCIARE - Economie

CURS 8                                                     ASIGURÄ‚RI ÅžI REASIGURÄ‚RI
ASIGURAREA RISCURILOR FINANCIARE
ÅžI POLITICE
          Acest tip de asigurare face parte din sfera asigurărilor de bunuri, fiind generată de cadrul relaÅ£iilor economice ÅŸi financiare care se derulează între agenÅ£ii economici pe plan intern ÅŸi, cu deosebire, pe plan internaÅ£ional, de abilitatea debitorului de a face faţă sau nu obligaÅ£iilor sale la scadenÅ£a convenită în raport cu creanÅ£a creditorului.
          Aceste riscuri pot fi structurate în:
1.   riscuri comerciale;
2.   riscuri generate de forÅ£a majoră ÅŸi provocate de calamităţi naturale;
3.   riscuri politice;
4.   riscuri valutare.
          1. Riscurile comerciale se pot manifesta atât în tranzacÅ£iile interne, cât ÅŸi în cele internaÅ£ionale, ÅŸi constau în deteriorarea sistemului financiar al cumpărătorului astfel încât acesta ajunge în starea de imposibilitate de plată a sumei datorate la scadenţă. Uneori, neonorarea obligaÅ£iilor de plată poate constitui rea credinţă din partea cumpărătorului.
          2. Riscurile generate de forÅ£a majoră ÅŸi provocate de calamităţi naturale sunt, în general, imprevizibile ÅŸi se manifestă prin fenomene naturale sau cauzate de o forÅ£a majoră care pun cumpărătorul în imposibilitate de plată faţă de furnizor (cutremur, inundaÅ£ii).
          3. Riscurile politice constau în evenimentele social-politice, independente de voinÅ£a ÅŸi solvabilitatea cumpărătorului, care îl impiedică să-ÅŸi onoreze obligaÅ£iile de plată faţă de furnizor (război, greve).
          Sunt situaÅ£ii când împotriva ţării importatorului sunt instituite măsuri cu caracter politic de către terÅ£e ţări, cum este cazul embargo-ului.
          Riscurile politice pot constituite ÅŸi de diverse măsuri luate de autorităţile publice ale statului în care se află partenerul, concretizate în efecte ca:
·        restrângerea importurilor,
·        limitarea transferului valutar,
·        sechestrarea sau rechiziÅ£ionarea unor bunuri aparÅ£inând agentului economic asigurat, s.a.
 Tot în această categorie se încadrează ÅŸi cazul neonorării plăţii la termen de către importatorii publici.
4. Riscurile valutare se manifestă în cazul unor tranzacÅ£ii comerciale internaÅ£ionale. Pentru aceasta, în contract se prevede posibilitatea plăţii în altă valută decât cea luată în vedere la încheierea contractului, deoarece se poate modifica raportul de schimb pe parcursul perioadei dintre momentul încheierii contractului ÅŸi momentul plăţii.
Acest tip de riscuri are mai multe forme:
·        riscul de schimb valutar;
·        riscul creÅŸterii costurilor de fabricaÅ£ie al mărfurilor contractate datorită inflaÅ£iei;
·        riscul fluctuaÅ£iei ratei dobânzii (dobânda are tendinţă de majorare, iar acest lucru este în dezavantajul importatorului, creditorului).
          În practică s-au instituit două forme de asigurare specifice riscurilor de import-export:
I.                  asigurarea riscurilor financiare;
II.               asigurarea riscurilor politice.

I.                  Asigurarea riscurilor financiare

 

          Asigurarea riscurilor financiare este o forma de asigurare complexă, putând avea un câmp de manifestare ÅŸi pe plan intern, dar, în deosebi, se manifestă pe plan internaÅ£ional.

          În sistemul asigurărilor pentru riscurile financiare se disting:
a.   asigurarea creditelor, respectiv:
a.1. asigurarea creditelor interne;
a.2. asigurarea creditelor de export;
a.3. asigurarea ratelor la credite;
a.4. asigurarea creditelor pentru investiţii;
b.    asigurarea de garanÅ£ii (de cauÅ£iune);
c.    asigurarea de fidelitate.
          a. În cadrul acestor asigurări, un loc deosebit îl ocupă asigurarea creditelor care au drept scop protejarea comercianÅ£ilor ÅŸi producătorilor împotriva daunelor financiare generate de insolvabilitatea cumpărătorilor.

          Primele încercări de asigurare a creditelor s-au facut în FranÅ£a, în 1850, dar prima societate de asigurări specializată, care a procedat la preluarea riscurilor respective, a fost American Credit Indemnity Company - 1893.

          Asigurarea de credite este specifică economiei de piaţă care presupune existenÅ£a unui sistem de credite dezvoltat.

          În Å£ara noastră s-a practicat, înainte de 1989, numai asigurarea de credite de export, dar, în procesul de tranziÅ£ie, asigurarea de credite s-a amplificat.
         
a.1. Asigurarea de credite interne
Aceasta se impune în condiÅ£iile unei pieÅ£e concurentiale, constituind un instrument care facilitează protecÅ£ia vânzătorului faţă de riscul de insolvabilitate al debitorului, dar ÅŸi protecÅ£ia băncii care a acordat creditul.
          Asigurarea de credite se referă la riscurile potenÅ£iale în toate etapele procesului de producÅ£ie ÅŸi de distribuÅ£ie.
PoliÅ£a emisă variază în funcÅ£ie de legislaÅ£ia ÅŸi de uzanÅ£ele din fiecare Å£ară, putându-se utiliza într-o tranzacÅ£ie individuală sau într-un flux de afaceri continuu.
          O alternativă este poliÅ£a specială, care asigură un număr de tranzacÅ£ii, cu unul sau mai mulÅ£i cumpărători, stabilite pe o perioadă de 12 luni.
          O alta alternativă este poliÅ£a generală pe cifra de afaceri, pe credit, prin care se asigură toate afacerile realizate pe o perioadă de timp            (de regulă 12 luni). Pentru emiterea unei astfel de poliÅ£e, societatea de asigurări face investigaÅ£ii în privinÅ£a agentului economic cu privire la:
·        volumul afacerilor în anul anterior;
·        volumul creditelor anterioare;
·        structura ÅŸi bonitatea cumpărătorilor;
·        volumul creditelor furnizor;
·        volumul tranzacÅ£iilor estimate pe perioada de asigurare.
PoliÅ£a de asigurare de credite interne nu acoperă integral paguba prin intermediul despăgubirilor. Asiguratul suportă până la 20 - 25 % din pierdere, practicându-se sistemul despăgubirilor limitate prin franchisă.
Suma asigurată o poate constitui, după caz:
·        cifra de afaceri a asiguratului în perioada de referinţă;
·        volumul tranzacÅ£iilor cu partenerii nominalizaÅ£i.
          În practica ţării noastre, asigurarea de credite interne este redusă.
         
a.2. Asigurarea de credite externe
Contractul de export are ca obiect: livrarea de mărfuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, cesiunea de licenÅ£e ÅŸi brevete de invenÅ£ii în favoarea unor cumpărători sau beneficiari străini.
          Întrucat, cel mai adesea, părÅ£ile contractante convin, prin contract, asupra unui decalaj între momentul livrării ÅŸi momentul plăţii, furnizorul acordă cumpărătorului extern un credit comercial ÅŸi, deci, furnizorul îÅŸi asumă atât riscul exportatorului pe credit, cât ÅŸi efectele de trezorerie ale operaÅ£iilor de export cu plata la termen.
          Acest fapt implică blocarea resurselor financiare ale furnizorului o perioadă de timp, iar deblocarea impune apelul la credite bancare.
Asigurarea creditelor bancare se corelează cu mecanismul formelor pe care le îmbracă creditele la export:
n    credit - furnizor;
n    credit - cumpărător;
n    credit - ajutoare din resurse publice.
Asigurarea creditelor de export acoperă o multitudine de riscuri care, privite prin prisma momentului în care se pot produce, sunt grupate în:
n    riscuri premergătoare semnării contractului;
n    riscurile ulterioare semnării contractului.

          ConcurenÅ£a tot mai puternică pe plan internaÅ£ional determină agenÅ£ii economici să lanseze oferte ferme, valabile o anumită perioadă de timp.

          Modificarea condiÅ£iilor economice, în perioada de valabilitate a ofertei (preÅ£, dobândă, curs valutar), poate genera, pentru exportatori, în cazul încheierii unor contracte comerciale, o serie de pierderi care nu pot fi recuperate de la importatori.

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 1011 ori

nota totala 7.65

autor: dan


Inscriere in newsletter

Referate facultate (165)

Ultimele cautari