|
Argument
Pentru a-şi realiza obiectul de activitate în vederea obţinerii de profit, orice întreprindere cu activitate industrială, comercială, de servicii sau de altă natură, efectuează în mod curent tranzacţii de cumpărări şi vânzări de bunuri şi servicii.
Operaţiile curente de cumpărări şi vânzări de bunuri şi servicii dau conţinut funcţiei comerciale a unei firme şi se efectuează pe baza politicilor de cumpărări şi vânzări stabilite de managerii firmei.
In capul societăţilor comerciale cu obiect de activitate comercializarea mărfurilor la preţ cu amănuntul numărul tranzacţiilor de cumpărări şi vânzări este nelimitat în cursul unei perioade de gestiune luată în considerare, deoarece mărfurile sunt acele elemente de stocuri care se achiziţionează în vederea revânzării fără a suferi modificări sau cu modificări neesenţiale .
Derularea operaţiunilor de cumpărări şi vânzări de mărfuri se face de regulă plecând de la preţul de vânzare din care se exclud reducerile comerciale operate, adică preţul definitiv negociat între vânzător şi cumpărător. Mărfurile la preţ de vânzare cu amănuntul presupun o evaluare iniţială la preţ de vânzare , ajungându-se la valoarea preţului cu amănuntul prin aplicarea marjei brute.
Cap.1. Delimitări şi structuri contabile privind mărfurile
Mãrfurile reprezintã o categorie importantä de stocuri, care, în circuitul lor de la producätori pãna la consumatori, generează un volum foarte mare de operaţii economico-financiare ce se efectueazã prin intermediul unui numãr deosebit de mare agenţi economici, cu diferite profiluri de activitate comercială. Astfel, se poate considera cã existã 3 categorii importante de unitãti patrimoniale cu profil comercial şi anume: en gros sau cu ridicata, en detail sau cu amãnuntul şi mixte.
Unitãtile comerciale en gros sunt cele care asigură desfãşurarea acestei forme de circulatie a märfurilor, efectuănd operatiuni de cumpãrare a bunuribor de consum, in cantiăţi mari şi foarte mari, de la producätorii şi furnizorii interni şi externi, precum şi de vãnzare a lor in partizi (loturi) mari către alţi agenţi economici, de regulã cu profil comercial en detail inclusiv de alimentaţie publicã. Vânzãrile se pot efectua şi către alte unitãti patnimoniale, de asemenea, cu profil comercial gros.
Unităţile comerciale cu profil en detail realizează această formă de circulaţie a mărfurilor efectuând cumpărarea acestor bunuri, de regulã, de la unităţile en gros, dar şi de la producătorii şi furnizorii interni, in partizi (loturi) mici sau re1ativ mici, precum şi vânzarea lor către populaţie, inclusiv prin unităţi de alimentaţie publicã. Märfurile se vãnd in starea in care au fost cumpãrate sau dupã o prelucrare prealabilã in vedere consumului în unităţi operative special amenajate (restaurante, bufete ş.a.).
Unitätile comerciale mixte efectueaza atât operalii comert en gros, cat şi en detail.
Pentru unitatile comerciale amintite anterior este caracristic faptul cä au ca obiect de activitate principal sau complementar atãt cumpãrarea, cat şi revânzarea mãrfurilor in scopul obţinerii unui profit. Aceste unităţi desfäoarã, de regulã activităţi ce se incadreazã in diverse domenii de activitate.
In categoria märfurilor, care au o structurä eterogenä se includ atât bunurile pe care agentul economic le cumpãră vederea vänzarii in starea in care au fost achiziţionate, cät şi produsele finite transferate de unitãtile producãtoare în magazinele proprii de prezentare şi desfacere, precum şi acele active circulante materiale de natura materiilor prime, materialelor consumabile, obiectelor de inventar, ambalajebor ş.a. devenite disponibile in cadrul patrimoniului unitäţii economice şi care vãnd teţilor aşa cum au fost cumpãrate.
In ceea ce priveşte vãnzarea ultimelor elemente de stocuri amintite mai sus se mentioneaza că, dupã realizarea acestei operaţii, se inregistrează numai scriptic in debitul contului de marfuri (371), prin corespondenţă cu creditul conturilor corespunzätoare naturii lor (301, 302, 303, 381 etc.) şi nu ocazionează aspecte specifice privind evaluarea şi preţurile de înregistrare în contabilitate. Totodatã este justificat sã se aibä in vedere, atunci când este cazul, translocarea diferentelor de preţ aferente în creditul sau debitul contubui 378 “Diferente de pret la mărfuri” după cum sunt favorabibe şi respectiv nefavorabile, prin corespondenţă cu debitul sau creditul conturilor de diferente corespunzätoare activelor circulante materiale in cauză (308, 388).
Această modalitate de solutionare contabilã asigurã majorarea, pe de o parte, a cheltuielior şi implicit a costului de productie numai cu ceea ce se consumä efectiv pentru obţinerea produselor finite, iar pe de alta parte a cheltuielilor privind mărfurile cu sumele ce privesc vãnzarea celorlalte elemente de active circulante materiale.
Organizarea contabilitãţii mãrfurilor este influenţată într-o anumitã mãsurã de preţul de înregistrare ce se utilizeazã şi care, în funcţie de categoria în care se încadreazã unitatea patrimonialä şi implicit de opţiunea sa, poate fi costul efectiv de achiziţie, preţul prestabilit (standard), preţu1 cu amãnuntul sau en gros.
Costul efectiv de achiziţie este recomandat in cazul unitãţilor care comercializeazã un număr relativ redus de sortimente de mãrfuri, cu o frecventã redusã a intrãrilor şi ieşirilor, dar in cantitãţi mari. Caracteristica de baza a acestei metode constã in evaluarea mãrfurilor şi implicit a operaţiilor de intrări şi ieşiri la preţul efectiv de aprovizionare, care in condiţiile actuale este fluctuant, fapt ce crează anumite dificultăţi in legăturã cu evaluarea ieşirilor din gestiune.
In situaţia utilizãrii costului de achiziţie ca preţ de înregistrare este justificatã crearea în cadrul contului 371 ,,Mãrfuri” a douã conturi analitice, unul pentru preţul de facturare sau de cumpărare (371.01) şi celãlalt pentru cheltuielile de transport-aprovizionare şi alte consumuri similare (371.02), ambele cu funcţia contabilã de activ, insã ultimul cu repartizare lunarã proporţionalã cu mărfurile vândute, pe bazã de coeficient mediu. Pentru operaţiile de ieşire din patrimoniu, în funcţie de specificul şi interesele agentului economic, se poate adopta una dintre cele trei metode (C.M.P., F.I.F.O., L.I.F.O.) prezentate in cadrul paragrafului privind evaluarea stocurilor şi producţiei in curs de execuţie.
Preţul cu amănuntul sau cel de vânzare en gros se utilizeazã numai in cazul marfurilor, putând fi adoptat de oricare agent economic cu profil comercial, en detail, en gros sau mixt. De altfel, acest preţ se justificã in condiţiile unui comert cu articole şi sortimente numeroase şi o frecventã mare a intrãrilor şi ieşinilor, precum şi în situatia organizării evidenţei analitice dupã metoda global-valorica, ceea ce nu exclude posibilitatea utilizãrii lui şi in cazul evidentei cantitativ-valorice pe sortimente de märfuni.
Pentru a vedea tot referatul CLICK AICI
|
