|
BURSE INTERNATIONALE DE VALORI SI MARFURI - Economie |
|
INDICI BURSIERI
Indicii bursieri exprimã evoluţia cursurilor valorilor mobiliare ce sunt cuprinse în structura indicelui cu reprezentativitate pentru piaţa bursierã respectivã, dând o imagine asupra evoluţiei pieţei bursiere, la un moment dat.
În evoluţia calculãrii şi publicãrii acestor indici bursieri au apãrut douã mari categorii, şi anume:
- indici din prima generaţie – a cãror reprezentativitate era mai puţin elocventã pe piaţa bursierã, ca urmare a unor metode de calcul bazate numai pe medii ponderate, fãrã sã fie adaptate la condiţiile şi factorii de influenţã, cât şi prin nivelul scãzut al valorilor mobiliare cuprinse în structura lor, ca urmare a evoluţiei pieţei bursiere, a necesitãţii unei analize aprofundate, în primul rând;
- şi, ca urmare a necesitãţii şi oportunitãţii efectuãrii unor tranzacţii bursiere pe anumite pieţe reglementate, în al doilea rând, au apãrut şi indicii din a doua generaţie denumiţi şi instrumente sintetice utilizate în tranzacţiile bursiere, astfel cã au apãrut mari societãţi financiare sau instituţii de cercetãri a pieţelor bursiere, care au elaborat indici cu nivel mare de reprezentativitate ce sunt utilizate de societãţile de intermediere în tranzacţiile pe anumite pieţe reglementate, având ca obiect indicii bursieri ca suport al acestor tranzacţii.
În elaborarea indicilor bursieri şi, în special, a indicilor care analizeazã şi reprezintã pieţele de capital, se stabilesc anumite etape:
1. selectarea eşantionului de valori mobiliare cuprinse în structura indicelui respectiv:
- în primul rând sunt selectate acele valori mobiliare care contribuie la un grad ridicat de capitalizare a bursei;
- sunt selectate acele valori mobiliare care au o largã rãspândire în rândul investitorilor – de asemeni, se aleg numai din valorile mobiliare care sunt admise a fi cotate în bursã;
- mai sunt selectate titlurile financiare pe domenii de activitate – pentru a creşte gradul de reprezentativitate economicã a indicelui respectiv;
2. modul de ponderare a acelor valori mobiliare ce intrã în structura indicelui respectiv. Se pot folosi mai multe sisteme, respectiv o ponderare egalã, o ponderare în funcţie de gradul de capitalizare a bursei sau o ponderare în funcţie numai de evoluţia cursurilor, aplicându-se un coeficient de corecţie;
3. alegerea datei de referinţã – care are în vedere şi normele ce reglementeazã piaţa de capital respectivã. Data de referinţã reprezintã, de obicei, perioada de bazã.
Includerea unei valori mobiliare în structura unui indice bursier, presupune cã aceasta este reprezentativã pentru piaţa bursierã prin volumul tranzacţiilor, lichiditatea acestor valori, şi subliniazã consacrarea emitentului ca o firmã solidã, iar titlul reprezintã o valoare sigurã.
Indicele vine sã arate evoluţia cursurilor în funcţie de jocul cererii şi ofertei ce se manifestã pe piaţa bursierã respectivã, iar atunci când ofertele de cumpãrare depãşesc ofertele de vânzare, spunem cã piaţa are un trend crescãtor şi, invers, când ofertele de vânzare le depãşesc pe cele de cumpãrare, rezultã acel curs de echilibru care se apropie de evoluţia preţurilor pe pieţele bursiere respective, unde tranzacţiile se încheie cu transfer.
Cursul de echilibru, rezultat la un moment dat, este caracterizat de anumite trãsãturi ce se rãsfrâng şi asupra indicilor bursieri calculaţi:
à trãsãtura adâncimii – presupune existenţa unui numãr mare de ordine, atât de vânzare, cât şi de cumpãrare, cu preţuri peste şi sub cotaţia de echilibru, la un moment dat;
à lãrgimea – este mãrimea ordinelor date de investitor, atât ca volum, cât şi calitate, prin care se exprimã cererea şi oferta.
à consistenţa – este influenţa ce o exercitã modificãrile în cursurile valorilor sau titlurilor datorate unor dezechilibre temporare în fluxul de ordine şi care atrag reacţii adverse.
Pentru ca aceste dezechilibre temporare sã nu fie influenţate de factori perturbatori (zvonuri), pe lângã jocul şi reglarea automatã a pieţei de capital, apare necesarã şi autoreglementarea pieţei prin intervenţia organului ce supravegheazã piaţa sau a celui care conduce piaţa bursierã respectivã, constând în mãsuri de limitare a variaţiei maxime a cursului într-o anumitã şedinţã de licitaţii, pãstrarea unui anumit pas în negocieri, condiţii care nu vin sã strice echilibrul jocului liber al cererii şi ofertei ci sã limiteze şi sã influenţeze acest joc, pentru a preîntâmpina aspecte negative cum ar fi crach-ul bursier.
CATEGORII DE INDICI
1. Indicii statistici – calculaţi prin metode statistico-matematice:
a) indicele last-year – este un indice agregat unde rãmâne constantã cantitatea din perioada de bazã şi fluctueazã cotaţiile:
Σq0 • pn
Ip = --------------
Σq0 • p0
b) indicele Paash:
Σqn • pn
Ip = -------------- • 100
Σqnp0
c) indicele Fisher:
_________________
I p = √Σqo•pn Σqn•pn
Σq0•p0 Σqn•p0
2. Indicii calculaţi şi aplicaţi de anumite societãţi de cercetare sau publicaţii sau de anumite burse:
a) indicele Bursei de Valori Bucureşti – este calulat pentru a exprima evoluţia pieţei de capital care funcţioneazã la noi. Poartã denumirea de BET (Bucharest Exchange Trading) exprima primele 10 titluri cotate în bursa de valori şi care aveau o anumitã pondere în capitalizarea bursei, fiind şi cele mai lichide titluri ce erau tranzacţionate în bursã. Data de referinţã utilizatã în cadrul acestui indice este de 19 Septembrie 1997, publicat în 29 Septembrie, iar valoarea de stat a fost de 1000 puncte;
b) indicele BET-C sau indicele compozit – publicat pentru prima oarã la 17 Aprilie 1998, are ca datã de referinţã 16 Aprilie 1998, iar valoarea lui de start a fost de 1000 de puncte. Are o structurã mult mai largã, fiind cuprinse toate valorile mobiliare care sunt tranzacţionate la bursã atât la categoria I, cât şi la categoria a II-a de valori şi reprezintã o medie ponderatã cu gradul de capitalizare al bursei.
c) în ce priveşte piaţa continuã RASDAQ, indicele pieţei bursiere RASDAQ-compozit.
Când vorbim de gradul de capitalizare, acesta reprezintã valoarea de piaţã a numãrului de titluri emise şi înmulţite cu cotaţia zilei respective (cotaţia curentã – la momentul t1 sau, cotaţia din perioada de referinţã – la momentul t0).
Atât în cadrul Bursei de Valori, cât şi în cadrul RASDAQ, indicii compozit sunt calculaţi ca medie ponderatã a evoluţiei cursurilor în perioada curentã în funcţie de perioada de bazã, şi reprezintã un coeficient care sã dea o valoare realã în funcţie de influenţa anumitor factori asupra pieţei bursiere (coeficientul între 0 şi 1).
3. Indici publicaţi de valori mobiliare care au în structura lor evoluţia anumitor compartimente care se ocupã de aceste tranzacţii, care sã caracterizeze piaţa de capital, fie a bursei de valori, fie a piaţei RASDAQ:
a) indicele Bucharest Investment Group – ia în considerare toate cotaţiile financiare publicate la Bursa de Valori (BIG – BSE – Index), evidenţiazã trendul pieţei bursiere pentru eventualii investitori. Nu este un indice aprobat oficial.
b) indicele societatãţii de intermediere Vanguard Bucureşti (VAB – BX) are ca datã de referinţã 20 Noiembrie 1996.
c) indicele societãţii de Valori Mobiliare Gelsor – calculat şi publicat pentru prima oarã în 20 Iunie 1995 şi are ca valoare de start 20 de puncte: cuprinde numai titlurile cotate la BVB, de la categoria 1.
4. Indici publicaţi de instituţii internaţionale specializate:
à Bursele de mãrfuri:
a) indicele MUDI – calculat în SUA – reprezintã o medie aritmeticã ponderatã a cotaţiilor zilnice de la bursele de mãrfuri din SUA pentru 15 mãrfuri, cele mai tranzacţionate. Are ca datã de referinţã 31 Decembrie 1931 şi este publicat în ziarul “Financial Times”.
b) indicele Reuters – calculat ca o medie aritmeticã ponderatã, are în structurã 17 produse tranzacţionate la bursele londoneze de mãrfuri şi are ca datã de referinţã 18 Septembrie 1931 şi e furnizat zilnic de “Agenţia Reuters”.
c) indicele Down-Jones – este publicat de bursa de la NYSE şi a fost realizat şi calculat de Charles Down şi Edward Jones, publicat în 1884 şi avea în structurã 11 titluri financiare cotate la NYSE, structurã ce s-a mãrit la 20 de titluri în 1916, urmând ca în 1928 sã aibã 30 de titluri în structura lui. Acestea privesc titlurile Down-Jones pentru activitatea industrialã. În 1931 acesta cuprindea 30 de titluri şi este publicat în ziarul “World Trade Journal”.
Existã 3 categorii de indici Down-Jones:
1) indice al transportului cuprindea atunci când a fost publicat prima oarã, în 1896 – 20 de titluri;
2) indice al serviciilor publice cuprindea atunci când a apãrut prima datã, în 1896 – 15 titluri; a apãrut şi ca un indice compozit ce cuprindea 65 de titluri în 1896 (calculat ca sumã a acestor titluri);
3) indice industrial ce cuprindea 30 de titluri la apariţie.
În Japonia se calculeazã şi se publicã indicele Topix la Bursa de valori din Tokyo – exprimã o valoare agregatã rezultatã din media dintre numãrul de valori cotate şi cotaţia rezultatã la un moment dat, având ca datã de referinţã 4 Ian. 1986.
Pe lângã indicii la nivel de bursã sunt calculaţi şi indicatori care exprimã lichiditatea, volatilitatea sau randamentul unui anumit titlu financiar; aceasta pentru a surprinde atractivitatea titlului sau, din contã.
În ceea ce priveşte rentabilitatea existã un indicator calculat la nivel de firmã:
PER = Costul acţiunii / Dividend (sau profitul obţinut).
Pentru a vedea tot referatul CLICK AICI
|
descarcat de 541
ori
|
nota totala 6.95
|
autor: cmc
|
|
|
