|
Din istoria chimiei
MOTO:
„Cercetarea unui element chimic
este intotdeauna foarte captivanta”
H. Moissan
Chimia,ca orice stiinta experimentala,inainte de a fi
devenit ceea ce este si de a fi luat acest nume , era cons-
tituita dintr-o acumulare de fapte si de practici legate de
cunostintele si procedeele privind diferitele transformari
ale substantelor in natura,pe care mii de generatii si sute
de popoare le-au adunat in decursul vremurilor.
Faptele au rezultat din observatiile,experientele si
nevoile de toate zilele ale oamenilor de-a lungul seco-
lelor,ajungandu-se astfel, dupa,, stapanirea” focului,
ca omul sa poata cunoaste: prelucrarea pietrelor, unele
proprietati specifice metalelor gasite in stare nativa,pre-
cum si extragerea cuprului si a cositorului din minereuri,
fabricarea bronzului, a ceramicii,a sticlei,tabacitul si pre-
lucrarea pieilor,lucrarea pamantului,constructiile, hartia,
praful de pusca,vinul,otetul, lana, leacurile si balsamurile
de origine vegetala, pictura, sculptura si apoi ,mai tarziu,
„elementele” chimice.
Notiunea „chimie” apare pentru prima data la sfarsi-
tul sec. al III-lea e.n. , folosita de Zossimos Panapolitanul,
filosof si alchimist din Alexandria .
„Chemi”- era numele vechiului Egipt. De aici a aparut
denumirea greceasca „ chemeia”, avand semnificatia de
arta egipteana. De asemenea ,alaturi de egipteanul
„chemeia” ,apare grecescul „chymeia”, de la „chyma”
(topire) ,referindu-se la vechia tehnica de topire a metale-
lor.
La grecescul „chyma” s-a adaugat articolul hotarat
„al” si astfel a aparut „alchimia” , care este numele dat
chimiei in evul mediu.
Cu timpul s-a schimbat si intelesul notiunii , chimia
devenind stiinta moderna universala „despre tot si careia
nu-i scapa nimic” , care, in mod constant si sistematic ,se
bazeaza pe observatie, experienta si calcul.
Notiunea „element” a suferit in decursul vremii nu-
meroase transformari si a avut diferite intelesuri,de la
semnificatia pe care au dat-o filosofii antici,la acceptia
moderna de element chimic.
Etimologic,”element” este un cuvant de origine lati-
na,aparut in epoca lui Cicero,prin juxtapunerea literelor
„L”, „M” , „N” de la mijlocul alfabetului,vizand miezul,
esenta lucrurilor.
Cuvantul „metal” este pentru prima oara folosit de
Herodot (sec. al V-lea i.e.n.) in sensul de mina.Dupa
Piliniu (sec. I i..e.n.),acest nume provinede la cuvantul
grecesc „met`alla”,referindu-se la straturile succesive din
filoanele de minereuri.
Primele elemente chimice cu care omul primitiv a
luat cunostinta au fost metalele care se gaseau in natura,
in stare nativa-aurul,argintul,mercurul-si,dintre nemetale,
sulful si carbonatul.Apoi plumbul,cuprul si staniul,ale
caror tehnologii de obtinere nu necesitau instalatii com-
plexe si nici temperaturi ridicate.
CARBONUL(C)
Numele deriva de la latinescul „carbo”=carbune pur.
Se prezinta in doua stari alotropice:
Diamantul, ca piatra pretioasa este cunoscut din
cele mai vechi timpuri ,in tarile din Extremul
Orient.
Timp de mai multe secole,datorita frumusetii sale,el a
fost folosit ca podoaba,fiind intrebuintat brut,asa cum se
folosea in natura,kiar mai tarziu s-a trecut la slefuirea lui.
Azi,diamantul se intrebuinteaza la taierea materialelor
dure si in optica.
Seobtine si sintetic,la temperaturi de peste 3.000*C si
presiuni de 100.000 atmosfere.
2.) Grafitul ,dateaza din secolul X V, fiind utilizat
la fabricarea creioanelor. Este de culoare neagra ,cu aspect
de plumb si grasa la pipait.Alte intrebuintari: cuptoare,
creuzete,moderator in cuptoarele nucleare.
CUPRUL (arama)-Cu.
De la insula Cipru (Kopros) care avea zacamintele
cele mai importante ale lumii vechi , deriva numele me-
talului cupru si in limba latina „aes Cyprium” (aeneus)=
metal de Cipru.
Pentru a vedea tot referatul CLICK AICI
|
