|
Elemente de drept penal Curs 1
Dreptul penal este o ramură a dreptului public.
Dreptul public - drept constituţional
- drept penal
- drept administrativ
Dreptul privat - dreptul civil
- dreptul societăţilor comerciale
Deptul penal se împarte în 3:
1. drept penal general
2. drept penal special
3. drept procesual penal
Dreptul penal este alcătuit dintr-un sistem de norme juridice care reglementează nişte relaţii de apărare socială prin interzicerea ca infracţiuni sub sancţiuni specifice denumite pedepse, a faptelor periculoase pentru valorile sociale în scopul apărării acestor valori, fie prin prevenirea infracţiunilor, fie prin aplicarea pedepselor celor care le săvârşesc.
Obiectul dreptului penal
- îl reprezintă relaţiile de apărare socială
- aceste relaţii se stabilesc între membrii societăţii pentru respectarea de către aceştia a unor valori: persoana, drepturile şi libertăţile persoanei, viaţa, integritatea corporală, etc.
Relaţiile de apărare socială în perioada prestatală - împotriva unei fapte penale, partea vătămată se răzbuna. Răzbunarea putea fi limitată sau nelimitată (distrugerea fizică) - s-a simţit nevoia ca statul să-i apere de ceilalţi. El introduce legi, care trebuie respectate.
Izvoarele dreptului penalIzvorul este acea formă juridică pe care o îmbracă o normă pentru a deveni normă obligatorie. Izvorul dreptului penal este legea.
- Principalul izvor este Constituţia.
- Apoi urmează Codul Penal. În el sunt cuprinse atât norme generale cât şi norme speciale.
- Legile penale complinitoare – completează dispoziţiile Codului Penal, dar nu conţin infracţiuni (Legea de executare a pedepselor).
- Legi speciale nepenale, cu dispoziţii penale (Legea privind combaterea evaziunii fiscale)
- Tratatele şi acordurile internaţionale, daca sunt ratificate.
Raporturile juridice penale Relaţia socială presupune: subiecte, un obiect şi un conţinut.
Subiecte:
1. statul – dreptul penal este inclus în dreptul public; există 2 tipuri de raporturi:
a) raporturi juridice de conformare – presupun respectarea lor de societate prin intermediul statului
b) raporturi juridice de conflict – statul este cel care impune unei persoane fizice respectarea unei norme, iar în cazul nerespectării, aplicarea pedepsei (poliţia, magistraţii)
2. persoana fizică ce a încălcat legea.
Conţinutul: presupune drepturi şi obligaţii pentru cele două subiecte.
Obiectul: conduita pe care trebuie să o urmeze subiectele.
Stingerea raportului juridic:
- când actul normativ iese din vigoare
- când se săvârşeşte fapta interzisă (de lege) → intervine raportul juridic de conflict
- amnistia sau prescripţia.
Temă:
- infracţiunea
- răspunderea penală
- sancţiunile de drept penal
Infracţiunea (instituţia infracţiunii)
- este o faptă care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală. - are 3 trăsături (condiţii obligatorii):
a) este o faptă ce prezintă pericol social
fapta – orice faptă a unei persoane;
pericol social – ne permite să deosebim o contravenţie de o infracţiune
b) vinovăţia – este foarte importantă; există prezumţia de nevinovăţie.
c) prevederea faptei în legea penală – orice faptă trebuie să fie inclusă într-un act normativ pentru a fi sancţionată.
Vinovăţia
- este acel aspect subiectiv al infracţiunii care cuprinde atitudinea psihică a făptuitorului faţă de faptă şi urmările faptei (persoana este conştientă de fapte şi de urmări).
- are 3 forme:
o intenţia
o culpa
o preterintenţia (intenţia prelungită)
Intenţia
- este o atitudine psihică a făptuitorului care rezultă din prevederea rezultatului faptei sale şi urmărirea acelui rezultat, ori numai acceptarea rezultatului
- poate fi directă – prevede rezultatul şi îl urmăreşte sau indirectă – persoana prevede rezultatul, nu-l urmăreşte, dar îl acceptă.
Culpa- este o atitudine psihică a făptuitorului care prevede rezultatul faptului, nu-l acceptă, socotind fără temei că nu se produce ori nu prevede rezultatul, deşi putea şi trebuia să îl prevadă - există: - culpă cu prevedere (cu uşurinţă) – prevede rezultatul, nu îl urmăreşte, nu îl acceptă, considerând că nu se produce - culpă simplă (fără prevedere, din neglijenţă, din greşeală) – nu prevede rezultatul, deşi putea şi trebuia să îl prevadă
Pentru a vedea tot referatul CLICK AICI
|
