TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

Herpes simplex - Biologie

  Herpesurile sunt niste afectiuni virale caracteristice prin eruptiuni pe piele,mucoase,grupate in vezicule pe fond hiperemiat in portiunile respective ale corpului.Distingem herpes simplu sau veziculos,care este cea mai raspindita si mai bine studiata forma nozologica, si herpes zoter sau zona zoster.

                                          

                               Herpes  simplex

   Etiologie. Etiologia herpesului simplu a ramas neclara pina in 1912. Natura virala a acestei afectiuni a fost stabila de Gruter si Loewenstein dupa o serie de experiente, in care ei au obtinut keratita herpetica la iepuri  prin inoculare in corneea scarificata a animalelor acontinutului din vezicule  prelevat de la bolnavii de herpes .  In cotinuare etiologia virala a herpusului a fost confirmata de lucrarile lui Blank (1922), Levaditi (1926) si altor cercetatori.

   Virionii herpetici tipici au dimensiuni de cca 180 nm si sint alcatuiti dintr-un nucleotid dispus central ; aceasta reprezinta un ADN bicatenar, o capsida proteica alcatuita din 162 capsomere si membrana externa (peplos) [A.Bociarov si coaut., 1965].
   Epidemiologie. Contaminarea herpesului simplu se produce in majoritatea  cazurilor prin pielea deteriorata sau prin membranele mucoase in contact direct cu bolnavul de herpes sau cu purtatorul de virus , or , din saliva persoanelor fara fenomen vadite de infectie poate fi decelat virusul herpetic. Vorbind despre calea de transmitere prin contact a herpesului , merita atentie  sporirea in ultimii ani a numarului de cazuri de imbolnavire transmisa pe cale sexuala.

   Este posibila transmiterea herpesului si prin  contact indirect cu materiile infectioase, precum si pe cale aerogena. Au fost descrise cazuri de infectarea transplacentara a fatului [Florman, Mindlin, 1952 ; Mitchell , McCall, 1963, s. a.].

   Patogenie .Dupa disparitia din singele copilului a anticorpilor transmisi din mod pasiv de la mama (de obicei in virsta de 1-3 ani) sau reducerea brusca a cantitatilor organismul devine receptiv la infectia cu virus herpetic.In majoritatea cazurilor(99%)infectia primara a copilului trece neobservata avind drept rezultat doar aparitia in singele lui a anticorpilor neutralizanti si fixatori de complement.Doar la 1 % din numarul copiilor se observa fenomene pronuntate de boala- asa – numitul herpes primar.In cazuri reale el se instaleaza si la maturi, care nu au avut in antecedente contact cu virusul herpetic.Suportarea herpesului primar lasa o infectie in starelatenta, care se reactiveaza din timp in timp sub influenta diferitor factori (boli de raceala, situatii de stres, hipotermie ).Dat fiind ca recidivele bolii apar pe fondul unei cantitatii importante de anticorpi in serul sanguin, imunitatea umorala in herpes are importanta minima. Dupa T. Maievskaia (1971), un anumit rol in mecanismul imunitatii in herpes ii revine imunitatii mediate celular, blocarii reproducerii virusului de catre interferon si alti inhibitori celulari.
  Anatomie patologica.Modificarile histologice in piele in caz de herpes simplex se caracterizeaza prin prezenta unor vezicule intraperdimale si subdermale formate de pe urma degenerarii balonate a celulelor din stratului spinos al epidermului. In celulele epidermale degenerate se constata incluziuni citoplasmatice ce contin ADN .In tesuturile  afectate se constata celule gigante polinucleare. In derm se constata edem al stratului papilar, dilatarea vaselor sangvine si limfatice si infiltratia alcatuita din neutrofile si limfocite.
  Tabloul clinic. Herpesul primar ,care deobicei se dezvolta la copii ,se manifesta mai frecvent sub forma de gingivostomatita ulceroasa acuta. Ceva mai rara se intilnesc vulvovaginite, keratoconjunctivita, eruptiuni pe fata, trunchi, precum si uretrite , renite. Au fost descrise cazuri de herpes primar al laringelui, faringelui, paviliooanelor urechilor, al partii pieloase a capului.Herpesul primar pe trunchi apar deseori la luptasi. Afectiunea se caracterizeaza prin aparitia unor eruptini viziculoase pe fond de hiperemie si edem si are o serie de simptome caracteristice doar pentru herpesul primar si care se disting de recidivele infectiei.din aceasta fac parte debutul acut al afectiunii, aria extinsa a leziunilor, prezenta unor fenomene generale pronuntate si afebrei,precum si sporirea brusca in volum a ganglionilor limfatici periferici.
  Deosebit de grav , cu pronostic sever pentru viata , evoluiaza herpesul primar la nou-nascuti . Afectiunia survine de obicei  in a4-7-a zi de lanastere, evoluiaza cu febra  inalta si eruptiuni cutanate multiple. Sint anternate in proces  de  aseminea mucoasele bucale, intestinale, ochii, ficatul , suprarenale, bronhiile, plaminii si sistemul nervos central. In a 4-21-a zi, de regula copilul moare .O forma particulara a herpesului primar o constituie asa-numita  eczema herpetica sau variceliforma Kaposi. Boala poate interesa doar pielea, fiind insotita de febra si limfadenopatii, si curind se soldeaza prin convalescenta,insa poate evolua exceptional de grav cu leziuni ale mucoasei bucale, traheii, cu necroza a suprarenalelor. Letalitatea in astfel de cazuri atinge 40%.
     Herpesul recidivant. Daca herpesul primar se intilneste relativ rar, cel recidivant constituie o afectiune destul de raspindita. Eruptiunile in  herpesul recidivant pot sa se  localizeze in orice regiune a pielii, mucoaselor. Procesul incep de obicei cu o senzatie  de arsura, uneori cu durere usoara la nivelul viitoarelor eruptii. Apoi se instaliaza o hiperemie moderna si edem ,pe fondul carora de curind apar vezicule mici grupate, care exista un timp scurt si se rup cu epitelizarea ulterioara a eroziunilor din zona marginala ( mai fregvent pe mucoasa) sau prin uscarea continutului veziculelor, formind cruste, dupa caderea carora pot sa macule hiperpigmentare sau o rosiata usoara, care dispar curind. Durata procesului in cazurile tipice este de 7-10 zile.
    Cea mai fregventa localizare a eruptiei in herpersul  recidivant o constituie fata ( buzele , nasul, obrajii) si genitalel. Mai rar eruptia se localizeaza pe pielea faselor ,in regiunea ,pe coapse, pe degetele miinii.
     Cind eruptiunea se localizeza in regiunea genitalelor extrene, e posibil extinderea procesului pe  mucoasa vaginului si colului uterin . Limfadenopatia apare peste 1-2 zile de la aparitia eruptiei sau o proceda.  Deseori recidivele herpesului sint insotite de cefalee, indispozitie, insomnie, dereglari digestive. Din formele atipice de herpes recidivant fac parte  forma hemoragica cu continut  sangvinolent al  veziculelor si forma hemoragico-necrotica, care se caracterizeaza prin formare de necroze la nivelul elementelor herpatice. In forma edemotoasa a herpesului edemul tesuturilor in regiunea afectarii se dovideste a fi atit de brutala, incit veziculele mici, care apare pe acest fond , ramin neobservate.
 La unii bolnavi  recidivede de eruptii herpetice pe piele pot fi insotite de afectarea  organelor interne si a sistemului nervos. 
     Vom mentiona ca virusul herpetic poate cauza leziuni  la ochi, care evolueaza sub forma de keratite, uveokeratite, irite, iridociclite  superficiale sau profunde, precum si encefalite herpetice.
      Diagnostic si diagnostic diferential. Cele mai certe demonstratii de laborator ale naturii herpetice a afectiunii constau in izolarea virusului, in care scop se  inoculeaza soarecii albi. Plus la aceasta, se recurge de aplicare a materialului  infectat pe corneea scarificata la iepure.
   Pe linga izolarea virusului pentru confirmarea de laborator a diagnosticuli se aplica si testul citologoc, in cadrul caruia in lichidul veziculilor sau in frotiurile-amprente de pe fundul lor se constata celule gigante polinucleare. Reactiile seroligice sint de folos in stabilirea diagnosticului de herpes simplex.
     Pentru confirmarea diagnosticului se pot aplica de aseminea cercetari histologice, metoda imunofluorescenta si probele cutanate cu antigen specific.
     Tratamentul. In formele obisnuite de herpes recidivant nu se aplica tratament special.Pentru a urgenta registru eruptilor se aplica paste indiferente, solutii de vopsea de anilina, aplicatii de solutie de nitrat de argint 0,25-2%. Au efect,mai ales admenistrate in primele zile sau chiar ore ale afectiunii, aplicatiile de solutii de interferon leucocitar uman sau de inductori ai acestuia. Se aplica cu succes unguentele antivirale : oxolina, tebrofenon, bonaften, gossipol, megoxina , florinal. In caz de leziuni ale mucoaselor se ordoneaza clatiri cu solutii dezinfectante. In cazul infectiei coasociate secundare sint indicate antibiotice. Tratamentul herpesului de system de la nou-nascuti trebuie sa fie complex, asociind administrarea gama-globuline, vitaminelor, substituentilor de singe, analgezilor, antipireticelor, electrolitilor pe fond de ingrijire cuvenita. Tratamentul  leziunelor herpetice ale ochilor se realizeaza de oftalmolog.  Tratamentul local cu corticosteroizi nu da rezultatele scontate in toate formele de infectie herpetica, iar administrarea sistemica a glucocorticoizilor in toate formele de herpes este contraindicata.
   
                                                   

 

 

 


Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 17 ori

nota totala 10

autor: cmc


Inscriere in newsletter

Referate liceu (1282)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 


acasa -
Viata de Student Referate Grile Spiru Haret