Hormonii glandei hipofize.
Generalităţi.Hipofiza , numită şi glanda pituitară , are o formă ovoidă şi este  plasată la baza  creierului  pe  şaua turcească , deasupra ei găsindu se hipotalamusul , care îi coordonează  funcţia endocrină.La rîndul ei  , activitatea  hipotalamusului  este dirijată  pe cale neurologică.
 Deşi hipofiza  a fost   cunoscută de foarte multă vreme , existenţa  ei fiind  semnalată de Galenus , totuşi importanţa ca  glandă  endocrină a fost  pus în evidenţă la sfîrşitul  secolului  al  XIX lea  prin experienţele  lui B.Sequart(1890).Oliver  şi Schaffer sunt  primii care  au pus în evidenţă(1985) existenţa în glanda hipofiză a unui principiu  biologic activ . Cercetarile  asupra funcţiei  acestei glande  şi a substanţelor biologic active  elaborate au continuat  practic  toată durata  secolului  al XX lea  , avînd  drept rezultat identificarea  structurii chimice  a acestora  şi a rolului lor în organism.
  Hipofiza este  o glandă mică cu greutatea  cuprinsă între 0,6-1 gram ;acceptînd  că  forma ei ar putea fi şi sferoidă , diametrul  sferei  ar fi în jurul valorii de  1cm .Glanda  este alcătuită din trei lobul anterior sau adenohipofiza are structură glandulară şi prezintă aproximativ 70 % din  glanda întreagă,lobul intermediar  este  mai  puţin dezvoltat şi pentru  unele  specii este încarporat  în hipofiza anterioară, lobul posterior  , numit  şi neurohipofiza  sau hipofiza posterioară , este alcătuit în majoritate  din  ţesut nervos  şi reprezintă aproximativ 30 % din greutatea  glandei .Este remarcat  faptul  că în timp   ce la unele specii  de vertebrate , lobul intermediar  sau  hipofiza  intermediară reprezintă o formaţiune  anatomică distinctă , la om  aceasta este  deosebit  de redusă , fiind  sub forma  unei lame  foarte subţiri.
Glanda hipofiză este legată  fiziologic de hipotalamus  , atît  pe cale  umorală cît şi pe cale  nervoasă , încît funcţia  hormonală a celor  trei lobi se află  sub controlul  acesteia  din  urmă.Pentru fiecare  hormon   hipofizar  există un factor  de eliberare  hipotalamic, dar  există şi produse de secreţie  ale hipotalamusului cu rol inhibator .Hormonii  hipofizei , la  rîndul lor , au rol  esenţial în stimularea  şi reglarea  celorlante glande endocrine  , fapt  pentru  care complexul  hipotalamic-hipofizar s a denumit  şi,, creer endocrin”.
Hormonii hipotalamici.Deşi  hipotalamusul , respectiv,  nucleele  hipotalamice  sunt  formaţiuni anatomice distincte  faţă de  hipofiză, totuşi funcţiile  lor se găsesc  într-o  strînsă  interdependenţă şi, pentru  urmărirea mai uşoară a acţiunii  hipotalamusului asupra hipofizei, se  prezintă întii  substanţele biologic active elaborate de către  hipotalamus.Aşa precum  îi spune  şi numele  hipotalamusul este situat  sub talamus , formaţiune anatomică nervoasă existentă  la baza crerului ce are rol important în integrarea  şi transmiterea  exerciţiilor nervoase.Hipotalamusul are un diametru  de 2,5 cm şi o greutate  de 4 g.Hipotalamusul  secretă mai multe  substanţe biologic active  cărora li se spune  conform  acţiunii  lor hormoni hipotalamici de eliberare  sau hormoni hipotalamici  cu rol inhibitor.Hormonii  hipoatalamici  , numiţi  şi factori  de eliberare (releasing factors)sau de  inhibiţie(inhibiting factors) ai secreţiilor  hipofizare  , ajung  la celulele  hipofizei unde îşi manifestă  acţiunea biologică.Se cunosc  nouă hormoni  hipotalamici , care  intră în funcţia  hipofizei şi care  se prezintă în tabelul 1.1.
 

Hormoni  de eliberare Hormoni eliberatori  al  corticotropinei	CRH	ACTH
Hormon eliberator al  tirotropinei	TRH	TSH
Hormon eliberator al hormonului luteiniziant şi hormonului foliculostimulator.	LHRH/PSHRH	LH şi PSH
Hormon eliberator  al hormonului de creştere	PRH	Prolactina
Hormon eliberator al  hormonului  melanocit-stimulator	MRH	MSH
Hormini inhibitori,inhibitori  al eliberarii creşterii.	GHRIH	GH
Hormon  inhibitor  al eliberarii prolactinei	PRIH	Prolactin.
Hormon inhibitor al eliberarii hormonlui  melanocit-stimulaor.	MRIH	MSH

După  structura lor chimică , hormonii hipotalamici  aparţin  peptidelor cu greutate   moleculară mică , unii din ei avînd  secvenţa aminoacizilor bine cunoscută.
Hormonul eliberator d corticotropină(Corticotropin Releasing Hormone) cunoscut prin iniţialele CHR , se mai numeşte  şi  corticoliberină a fost pus  în evidenţă prin cercetările  lui Saffran şi Schally(1955).S a arătat  mai tîrziu  că  acest polipeptid aste alcătuit  din   41 resturi  de aminoacizi .Concomitent  ce stimularea  eliberarii  de  corticotropină(ACTH),CRH-ul stimulează şi eliberarea  de către   adenohipofiză a unui alt  compus biologic activ  numit b-endorfină.Aceasta  are  de asemenea  structură polipeptidică şi are acţiunea  opusă CHR ului ; este deci  un inhibator  al ACTH ului.
Hormonul eliberator  de tirotropină sau TRH , numit şi  tireoliberină  , este cel mai  bine cunoscut  .Din punct de vedere  chimic,  este un  triepid format din acid glutamic , histidină şi prolină.Structura chimică a acestui  compus prezintă însă următoarele  particularităţi: acidul glutamic este sub forma  ciclică, parolina este încatenată prin hidrogenul iminic , iar gruparea  carboxilică a parolinei  se găseşte  sub formă de amidă , .
Acest hormon  a fost  izolat  de  Ghillemin (1969), folosind  hipotalamusul  de ovine  .Se obţine  şi sintetic.
Hormonul eliberator de hormon  luteinizant şi al  hormonului  folicular –stimulator,prescurtat  notat prin iniţiale  LHRH PSHRH, este din punct de vedere chimic  un  decapetid izolat  de  Shallz  şi colaboratorii (1971) din hipotalamusul de porcine  , cu următoarea secvenţă a  aminoacizilor  componenţi:
HOOC-Gln-His-Trp-Ser-Tyn-Gly-Leu-Arg-Pro-Glz-NH2

În structura  acestui   peptid  prima componentă este   glutamina  şi nu   acidul  glutamic  liber , la formarea  grupării –NH-CO- participă gruparea  aminică  legată de carbonul  2 al   glutaminei , încît  aste excplicabil ca  la celălalt  capăt  glicina să aibă grupa -NH

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI