|
LOGICA MODALA
La G.W.Liebnitz
Intalnim in Leibnitz un filosof oarecum diferit de Aristotel, un filosof la care logica se impleteste atat cu ontologicul cat mai ales cu teologicul ceea ce el va denumi teodicee si in care primeaza dovedirea existentei lui Dumnezeu prin mijlocirea ratiuni
Cu toate acestea von observa ca raportarile sale la stiinta logici sunt foarte pertinente.In primul rand el va fii primul ganditor care va schimba abordarea logicii modalenutand centrul discutiilor de la problemele ontologice la problemele limbajului.Va defini principiul ratiunii suficiente(orice lucru exista in virtutea une ratiuni suficiente si datorita acesteia este asa si nu altfel).Dar si principiul identitatii redefinit de el ca pricipio indiscenabilae
Problema modalitatii la Leibnitz va avea radacini atat logice cat si filosofice .Din punct de vedere logic cel mai mult va interesa raportarea la categoria de propozitie si anume propozitia in care predicatul este continut in subiect predicatum inest subjecto, propozitii care astazii se vor numi si propozitii de inerenta
O propozitie necesara la Leibnitz va fi acea propozitie care poate fii redusa la o propozitie de identitate, si acea propozitie in care negatia ei implica o contradictie.Aceste propozitii necesare se impart in prime si in derivate
Vom observa mai apoi ca nu numai propozitile necesare dar si cele contingente au predicatul continut in subiect dar orice fel de analiz am face nu vom putea reduce propozitia de contingenta la o propozitie de identitate.Aceasta abilitate ii va fii atribuita doar lui Dumnezeu care are ocunoastere infinita asupra lumii si care poate vedea in propozitiile contingente inerenta predicatului la subiect, acest lucru insa nu va fii valabil si pentru om a carui cunoastere este limitata Vom vedea mai departe, pentru a intelege mai bine relatia dintre propozitiile necesare si cele contingente, citatul pe care il da Leibnitz:`Asa cum un numar mai mare contine un numar incomensurabil si oricat s-ar continua rezolvarea nu se va ajunge la o masura comuna , tot asa in adevarurile contingente nu se va ajunge la demonstratie oricat s-ar analiza conceptele ei`(…)` din aceasta cauza aflam acun ca propozitiile care tin de existenta lucrurilor sunt diferite. Existentiale sunt cu sigiranta cele care pot fi demonstrate prin analiza termenilor adica cele necesare sau virtual identice , iar opusele lor sunt imposibile sau virtual contradictorii. Acelea sunt adveruri eterne .Ele nu se obtin numai cat lumea exista ,ele s-ar obtine chiar daca Dumnezeu ar fii creat lumea dupa alt plan.Insa fata de acestea , advaruirle existentiale sau contingente difera total. Adevarul lor este apriori inteles doar de intelectul infinit , ele nu pot fi demonstrate prin nici o analiza. Ele sunt de asa natura ca sunt adevarate intr-un anumit timp si nu exprima doar ceea ce tine de posibilitatea lucrurilor ci si de aceea ce exista intrun mod actual sau va exista in mod contingent daca anumite lucruri au fost presupuse`
Pentru a vedea tot referatul CLICK AICI
|
