|
Lonich Dan Gahan(Danila Ioan Marian, 24-aug.- 2003)
INSPRE O FILOSOFIE A GERONTOLOGIEI
Abstract. In fragmentul 1. prezint unele aspecte legate de conceptul de filosofie: diversitatea opiniilor filosofilor referitor la esenta definitorie a filosofiei, dinamica intensiunii si extensiunii termenului filosofie, o caracterizare alternativa suplimentara sau subumatoare, compatibilitati intre filosofie si gerontologie. In fragmentele 2,1-6 prezint o serie teme importante din perspectiva filosofiei stiintei: definitia senescentei, aspecte teoretico-explicative ale gerotologiei, caracteristicile definitorii ale proceselor senescente, formele presiunii timpului,aspecte explicative filosofice ale senescentei, o strategie filosofica inspre eradicarea senescentei, si altele.
"...could I decide, should I decide..."(Katzman)
"...it’s so hard to get old without a cause
I don’t wan to perish like a..fading..horse
Youth’s like diamonds in sun
And diamonds are forever..."
(Alphaville)
1.Introducere: o incercare de a media o apropiere intre filosofie si gerontologie
Ce este in general filosofia? Sau in ce consta specficul ei? Pentru a initia o filosofie a gerontologiei trebuie sa avem o conceptie de reper asupra filosofie, pentru a privi apoi cu ochi filosofici gerontologia. Pe de alta parte, nu este exclusa existenta unei compatibilitati mai adanci intre cele doua discipline.
Pentru Aristotel, filosofia este cunoasterea primelor principii.
Pentru Kant, filosofia este cunoastere prin concepte si cercetarea limitelor puterii cognitive a ratiunii pure.
Pentru Hegel, filosofia este cunoasterea rationala a absolutului.
Iar alte orientari filosofice au atras atentia si asupra succesului sau reusitei ca si conditii ale corectitudinii sau adecvarii credintelor.
Pentru Wittgenstein, filosofia este o activitate de clarificare a gandurilor.
"...Pentru filosofia analitica, filosofia este analiza a limbajului--- a limbajului stiintei, in varianta empirismului logic, a limbajului uzual in varianta asa-numitei ,, filosofii a limbajului comun". Pentru Heidegger, filosofia este analitica existentiala, adica cercetare a modurilor de a fi proprii existentului uman(Dasein). Pentru reprezentantii Scolii de la Frankfurt (Marcuse), filosofia este teorie critica a formelor de reificare si alienare umana in cadrul acestei societati"(Coltescu 2002, p.19-20).Multi filosofi au considerat ca filosofie este o anumita cunoastere, diferentele apar fie in ce priveste obiectul acestei cunoasteri(primele principii, absolutul, universalul, limetele etc.) sau metoda (prin concepte la Kant) sau facultatea ei (ratiunea, simturile).. Sa fie filosofia doar o cunoastere contemplativa dezinteresata din punct de vedere practic, aplicativ? Tudosescu considera, "...constructiile filosofice nu se inchid in ele insele, ci au o puternica vocatie cauzal functionala(in raport cu celelalte forme de constiinta...)si inalte valente aplicative( in raport cu totalitatea domeniilor de activitate practica transformatoare a oamenilor)....numai in masura in care conditioneaza reedificari valorice de ansamblu la nivelul celorlalte forme ale constiintei sociale si, respectiv, reasezari in structura tablelor de valori ale culturii, astfel incat aceste sa stimuleze schimbari cu caracter profund in structura si dinamica civilizatiilor, se poate spune ca se poate spune ca filosofia are ea insasi caracter aplicativ."(Tudosescu 1997, p.169). Unii au accentuat propensiunea filosofiei catre universalitate, tendinta de a cuprinde totalitatea realitatea: filosofia este conceptie generala despre lume, propunandu-si sa studieze determinatiile cele mai generale ale realitatii, adica ale naturii, societatii si gandirii. Dar, gandirea nu este o caracteristica universala a universului, nici societatea. Determinatiile cele mai generale ale lumii privesc fie nivelul fundamental-necesar al universului, substanta, nivelul microfizic, fie anumite caracteristici holistice ale universului, ca evolutia si devenirea cosmica. Sau, filosofia studiaza existenta in totalitatea ei. Dar, Beaufret scria despre Wolff in modul urmator: "Wolff propune deci sa faca recesamantul essentialia-lor, adica a tot ceea ce poate fi spus despre fiinta ca fiinta. Aceasta stiinta este, prin urmare, stiinta fiintei ca posibilitate....Se poate vorbi despre fiinta fara a spune un cuvant despre existenta sa. Aceasta din urma nu constitue decat un "complementum posibiltatis", complement al posibilitatii. Pe de alta parte, exista domenii ale filosofiei, ca etica, care cvasi-dezinteresate de anumite aspecte ontico-ontologice ale realitatii. Exista o anumita autonomie intre unele discipline filosofice, asa cum exista o anumita libertate in viata biofiintei umane. O alta caracterizare alternativa a filosofiei vizeaza scopurile ei. Astfel, pentru Rescher scopurile caracteristice ale filosofiei sunt:
(i) Provide answers to those domain definitive questions, that is, propound and comunicate information that conveys these answers.(We want answers.) (ii) Seek for cogency, that is, fit those answers out with a rationale that attains cogency and conviction by way of evidentiation, and demonstration.(We want not just answers but answers worty of acceptance.) (iii) Strive for rational economy, pursuing the tasks at issue in points (i) and (ii) in a way that is rationally satisfacatory. that is , in an efficient, effective, economical manner. Problema caracterizarii generale a filosofiei relativ la domeniile ei particulare sau a specificului ei relativ la alte forme culturale---arta, religia, stiinta---este una metafilosofica. Dar, cum se justifica aceasta diversitate de opinii asupra esentei filosfiei? Coltescu apreciaza ca :" cele doua nivele ale filosofiei[filosofia de ordin prim si metafilosofia] interactioneaza, se situeaza intr-un raport de circularitate, optiunile ganditorilor in planul filosofiei propriuzise avand efecte asupra conceptiei lor metafilosofice si, convers,conceptiile lor metafilosofice repercutandu-se asupra cercetarilor lordin planul filosofiei propriuzise"(Coltescu 2002, p.18-19). In mod asemanator cu Vacariu et al(2001), consider ca multe din caracterizarile anterioare sunt corecte in parte, dar ele privesc filosofia unileteral, uneori dintr-o perspectiva reductionista. Ele ar putea fi considerate complementare. Totusi, carcaterizarile anterioare, fie in particular fie luate impreuna simultan, nu reusesc sa surprinda tot ce a fost, ceea ce va fi filosofia, cu alte cuvinte, tot ceea ce poate fi cu legitimitate filosofia. Dar, pana la ce limite s-ar putea extinde dezvoltarea filosofie? Exista ceva care ar putea limita filosofia, pentru a nu se altera?... Ce este filosofia, sau in ce consta unitatea ei unificatoare? Trebuie sa inchidem tematica filosofia la vechile intrebari? Intrebarile antice epuizeaza posibilitatile tematice intelepciunii? Daca o unificare prin reducere la una din caracterizarile anterioare ar fi inacceptabila, ramane inca o posibilitate de unificare nu reductiva ci prin subsumare la scopuri-ideal. Am sa ilustrez printr-un exemplu din filosofia stiintei.
Karl Popper considera ca adevarul este idealul regulativ al stiintei, si in aceste mod adevarul poate avea si o functie unificatoare. Dar, adevarul nu este suficient nici ca si criteriu al stiintificitatii si nici ca ideal al stiintei, deoarece enuntul banal "In Timisoara ploua" nu este un enunt stiintific veritabil, chiar daca ar fi adevarat, e prea comun. Sunt necesare si alte constrangeri. Pe langa adevar, stiinta trebuie sa urmareasca si explicatia sistematica, legile si gradele de libertate ale universului la toate nivelele lui. Fetzer asuma ca stiinta tinde/urmareste spre descoperirea legilor naturii care sunt aplicabile pentru scopurile explicatiile si predictiei.
Pentru a vedea tot referatul CLICK AICI
|
