|
Ce este SM?
Scleroza multiplă este o boala a sistemului nervos central (SNC). În cazul sclerozei multiple, mielina este afectată în diverse zone, cunoscute sub numele de plăci sau leziuni. Cînd mielina este distrusă sau lezată, capacitatea nervilor de a transmite impulsurile nervoase la/de la creier este afectată, astfel apare diversele simptome ale sclerozei multiple.
Care sunt cauzele bolii?
Nu se cunoaşte cauza precisă a bolii, conform cercetărilor SM este o boala autoimună (sistemul imunitar atacă propriile ţesuturi), anticorpii creaţi de organism acţionînd împotriva structurilor proprii. SM nu este direct ereditară, deşi studiile arată o predispozitie familială.
· Nerespectarea unui regim corect (oboseala intensă, alimentaţia incorectă); · Abuzul de băuturi alcoolice, fumat, droguri ;
· Temperaturile ridicate şi căldură înaltă, care provoacă ameţeală;
Care sunt simptomele SM?
Apare ameţeala, ataxie, probleme de înghiţire, tremuratul. SM poate produce paralizia partială sau totală. Majoritatea pacienţilor cu scleroză multiplă au doar o parte dintre aceste simptome.
SM poate afecta:
¤ vederea (apare vederea dublă sau în ceaţă);
¤ echilibrul;
¤ concentrarea;
¤ rezistenţa la efort (oboseală fizică sau intelectuală, cronică);
¤ coordonarea mişcărilor;
¤ vorbirea.
Întrebări, preocupări a bolnavilor :
- SM este fatală.
Nu este. Statisticile arată ca oamenii cu SM au o viaţă aproape normală. Tratamentul timpuriu va ajuta prevenirea complicaţiilor asociate sclerozei multiple.
- Opriţi-vă munca vă dăunează. Oboseala este ingrozitoare.
Nu exista nici o proba stiintifica ca oboseala firească determinată de muncă are vreun efect asupra SM. Aproximativ 30% dintre pacienţii cu SM muncesc program întreg după 20 de ani de boală.
- Să nu aveţi copii.
Fals. Aceia care se îngrijorează de transmiterea bolii la copiii lor ar trebui să stie că de fapt acest risc este foarte scazut, undeva între 1% şi 5%. Majoritatea femeilor cu SM găsesc că simptomele sunt mai puţin prezente în timpul sarcinii. SM nu este contagioasă, nimeni din familie nu va fi afectat.
- Regimul poate vindeca scleroza multiplă.
Fals, dieta nu face minuni.
Medicamente:
Nici unul dintre medicamente nu vindecă boala, dar conform studiilor ele reduc frecvenţa şi severitatea atacurilor, vizează la reducerea efectelor, a crizelor şi încetinirea evoluţiei bolii. Tratamentul medicamentos antiinflamator şi imono-modulator , kinetoterapie, psihoterapie, antibiotice, vitamine şi minerale. Pentru controlul sclerozei multiple, în S.U.A. există trei medicamente cu efecte asemănătoare: Betaseron, Avonex, Copaxone.
Sfaturi
Pacienţii cu scleroza multiplă ar trebui să urmărească:
- Pe cît posibil, să fie activi fizic şi intelectual;
- Să îşi organizeze timpul încît să-şi conserve energia;
- Să-şi stabilească priorităţile;
- Să înveţe şi să practice exerciţii de relaxare;
- Să-şi menţină simţul umorului;
- Să stabilească obiective realiste;
Aveţi grijă de voi: hraniţi-vă corespunzător, face-ţi mişcare şi odihniţi-vă îndeajuns. Cu alte cuvinte ascultaţi-vă corpul.
O persoană cu tărie de caracter !
În cursul verii anului 1987 mi-a apărut o senzaţie de amorţeală la picioare şi în abdomen. Nu aveam în aceste zone nici o "simţire" adevărată. Cea mai mică atingere îmi provoca dureri cumplite. Simţeam o mare nesiguranţă la umblat şi apăreau dereglări ale balanţei. În afară de aceasta aveam dureri puternice mai ales în piciorul stîng. Au mai apărut şi diferite senzaţii ciudate în picioare. În plus mai apăreau şi tulburări ale văzului, la ochiul drept vedeam o fîşie neagră de vreo 5 cm lărgime. Cînd într-o dimineaţă la începutul lui octombrie m-am trezit cu o durere de sciatică, greaţă şi stare de moleşeală m-am dus în sfîrşit la medicul neurolog la care am fost trimis de către medicul meu de familie. El mi-a făcut la spital o analiză a lichidului cefalorahidian constatîndu-se o encefalomielită diseminată (scleroză multiplă). În ciuda administraţiei de cortizon a durat peste 3 luni pînă cînd starea mea s-a ameliorat. La a doua criză în februarie 1989 a trebuit să zac la pat un timp, senzaţia de amorţeală o aveam în tot corpul şi aveam fenomene de paralizie în picioare. Abdomenul era atît de amorţit încît nu ştiam dacă trebuie să ies la toaletă. La al treilea atac în mai 1990 paraliziile erau atît de puternice încît puteam să umblu doar cîţiva metri făcînd paşi mici. Atacurile erau de durată de trei luni. Mi se dădea de fiecare dată cortizon, micşorîndu-se apoi doza. Dar şi între atacuri sufeream de nesiguranţă la mers, lipsă de vlagă, senzaţii ciudate şi dureri la picioare, obosind mereu foarte repede. Fîşiile la ochi apăreau în mod sporadic. Circa trei luni după introducere mea la învăţătură în iulie 1990 aveam din nou putere în picioare, şi simţul "adevărat". După aceea au mai apărut din timp în timp senzaţii ciudate, dureri în picioare şi fîşii negre la ochi. În vara anului 1991 timp de 3 luni nu am putut nici vorbi nici scrie. Partea dreaptă a corpului era ca şi inexistentă. Apoi a intervenit dintr-o dată a ameliorare vădită şi din octombrie 1991 toate simptomele au dispărut pînă în ziua de azi.
Pentru a vedea tot referatul CLICK AICI
|
