|
Vederea
Prin ochi primim cele mai multe informaţii despre lumea exterioara. După calculele unui cercetător 80% din amintirile pe care le primim sunt înregistrate prin vedere.
Ochiul are rolul de a ne furniza informaţii – sub forma unor imagini colorate – despre adâncimea, distanta si mişcarea obiectelor. Mişcându-l in sus, in jos si lateral, vedem cea mai mare parte a mediului care ne înconjoară .
Daca ne uitam la un aparat de fotografiat, se poate înţelege mai bine cum funcţionează ochiul nostru . Porţiunea anterioara a ochiului funcţionează ca o lentila optica, la fel ca lentila de sticla a aparatului foto . Lumina pătrunsa printr-un asemenea corp se refracta.
Porţiunea întunecata din centrul ochiului, pupila, reglează cantitatea de lumina primita . Când lumina este slaba, pupila va fi mai mare, daca se micşorează, va lăsa o cantitate redusa de lumina la fel ca in cazul diafragmei din spatele lentilei aparatului de foto grafiat. Stratul din profunzimea globului ocular, retina, corespunde filmului fotografic.
- Un fascicul subţire de laser heliu-neon pătrunde in ochi, perforând pupila opacifiata, pentru ca lmina sa ajungă din nou la retina.
Cum funcţionează ochiul ?
Ochiul nostru este mult mai complex decât aparatul foto. Cu ajutorul aparatelor foto nu putem decât sa fixam imaginile din lumea exterioara pe un film fotografic,in timp ce animalele si oamenii pot interpreta informaţia apăruta pe retina si pot acţiona potrivit informaţilor primite.
Acest lucru este posibil datorita faptului ca prin intermediul nervului optic ochiul are legătura cu creierul. Nervul optic se
ataşează pe globul ocular la porţiunea posterioara a acestuia printr-un mic pedicul. Informaţia optica interceptata de retina este transmisa prin nervul optic la creier. Informaţiile se transmit sub forma unor impulsuri electrice in creier, care le si decodează.
Cei doi ochi privesc din unghiuri puţin diferite obiectele din lumea exterioara, de aceea si informaţiile trimise la creier sunt oarecum diferite. Creierul nostru insa ‘’invata’’ inca din primele zile sa asambleze cele doua imagini, de aceea nu vedem obiectele in dublu exemplar . Punând cap la cap cele doua imagini,creierul deduce situarea obiectelor in spaţiu si distanta la care se afla-aceasta face posibila vederea tridimensionala (vederea in spaţiu)
Creierul transforma imaginea din poziţie întoarsa in poziţie dreapta. Lumina este reflectata in cristalin si va proiecta pe retina o imagine inversata. Deoarece nu putem privi lumea toata viata stand in cap, creierul ‘’citeste’’imaginea si o reîntoarce imediat in poziţie dreapta. Pentru a invata acest lucru e nevoie de ceva timp, de aceea bebeluşii vad la început lumea intorsa cu capul in jos.
De ce se modifica mărimea pupilei ?
Pupila este deschiderea aflata la centrul stratului care da culoarea ochiului :irisul . Cantitatea de lumina care pătrunde prin pupila este reglata de iris . La lumina puternica, irisul se contracta . Pupila se va micşora, lăsând doar o cantitate redusa de lumina pe suprafaţa retinei . La lumina crepusculara, irisul se relaxează, pupila se dilata, si lasă sa pătrundă mai multa lumina in ochi . Pupila se poate dilata si sub influenta unor emoţii puternice(iubire, teama).
Componentele ochiului
Ochiul uman este asemănător cu o bila . In fata in mijloc exista un strat transparent, puţin proeminent, corneea. Aceasta este legata de stratul care formează albul ochiului si acoperă de jur împrejur globul ocular-sclerotica . Marginile scleroticii sunt prevăzute cu o reţea bogata de vase sangvine.
Corneea este primul mediu de refracţie a luminii-lentila optica –prin care trece lumina . Poziţia si forma ei nu poate fi modificata, si ca urmare, nici distanta focala .
Sub cornee se afla irisul . Acesta da culoarea ochiului – de cele mai multe ori căprui, albastru sau verde . Irisul este de fapt un disc musculos, cu o gaura in centru, ce se numeşte pupila . Lumina pătrunde in interiorul ochiului prin pupila .
Umoarea apoasa dintre cornee si iris ajuta la menţinerea curteniei si îndepărtarea germenilor.
Structura ochiului.
- Globul ocular isi capata forma de la corpul vitros care ocupa camera interioara (posterioara) a ochiului. Nervul optic pătrunde prin pachetul vasculo-nervos, transmiţând impulsurile de la ochi la creier.
Adaptarea cristalinului
Imediat după iris urmează cristalinul, cel de-al doilea mediu de refracţie , care este mobil si elastic. El este fixat de procesele ciliare. Forma cristalinului poate fi modificata cu ajutorul muşchilor din corpii ciliari. Când privim un obiect îndepărtat, aceşti muşchi se relaxează, cristalinul se relaxează si se aplatizează. Daca privim un obiect apropiat, cristalinul devine convex.
Spaţiul de după cristalin, camera posterioara este umplut de o substanţa gelatinoasa-umoarea vârtoasa. Lumina care se refracta de cornee si cristalin trebuie sa străbată si corpul virtos, după care atinge retina, care tapează fundul ochiului.
-Lumina proiectează pe retina o imagine inversata a obiectului, imagine pe care creierul o reîntoarce automat in poziţie deapta.
Conuri si bastonaşe
Retina conţine aproximativ 130 milioane de celule fotosensibile-conuri si bastonaşe. Bastonaşele sunt foarte sensibile la lumina, dar nu pot diferenţia culorile. Conurile pot deosebi culorile si măresc claritatea imaginii, dar sunt nefuncţionale in condiţii de lumina slaba. Aceasta este explicaţia faptului ca in condiţii de lumina crepusculara nu vedem clar si culorile ‘’dispar’’, totul apare in nuanţe de albastru sau verde. In asemenea situaţii nu funcţionează decât bastonaşele. Francezii numesc acea perioada a zilei ‘’I’ heure bleu’’, adică ora albastra.
Orbit de lumina
In lumina foarte pternica funcţionează doar conurile. Când lumina scade in intensitate, bastonaşele se reactivează,dar procesul necesita un oarecare timp. Când intri din strada intr-o încăpere mai slab iluminata, ochiul tău trebuie sa se adapteze la lumina slaba, iar când ieşi din nou la soare, eşti ‘’orbit’’ câteva secunde .
Orbirea determinata de anumite afecţiuni ale retinei provine din deteriorarea bastonaşelor si conurilor, care cedează după un anumit timp. Cercetătorii încearcă sa stimuleze si reactiveze conurile si bastonaşele afectate,cu ajutorul unor electrozi. O alta posibilitate este implantul de conuri si bastonaşe prelevate din ţesuturi embrionare, restabilind astfel funcţia retiniana.
Conurile sunt aglomerate in porţiunea posterioara a retinei, in locul numit pata galbena. Majoritatea bastonaşelor sunt situate in afara petei galbene, alături de câteva conuri, mai puţin numeroase .
Aproape de pata galbena, tot pe retina, se afla locul de insectie a nervului optic. In acest loc nu exista celule fotosensibile,fasciculele luminoase care ajung aici nefiind interceptate. Punctul respectiv se numeşte pata oarba, si exista la ambii ochi .
-Chirurgii efectuează o operaţie la un ochi cu cataracta. Cu ajutorul microscopului chirurgical indeparteaza cristalinul. Microscopul este indispensabil in microchirurgie.
Mobilitatea ochilor
Pentru a vedea tot referatul CLICK AICI
|
