TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

BILANTUL CONTABIL - Economie

 

Bilanţul contabil

 

1. NOţIUNE şI FUNCţIILE BILANţULUI CONTABIL

 

Pentru realizarea funcţiilor contabilităţii: de informare, decizie şi control, este necesar ca în urma lucrărilor curente de contabilitate să se sintetizeze periodic informaţiile generate de conturi şi calculele contabile, în documente de sinteză expresiv şi relevante, accesibile nu numai specialiştilor, ci şi celor interesaţi de gestiunea unităţii patrimoniale în calitate de: investitor, administrator, bancă, creditor, fiscalitate şi alte organisme economice şi sociale. Aceste documente de sinteză constituie obiectul de bază al contabilitaţii financiare, deoarece redau o imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniale, rezultatelor şi situaţiei financiare a întreprinderii.

Potrivit Legii 31/1990 privind societăţile comerciale şi a Legii Contabilităţii 82/1991, toţi agenţii economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligaţi să întocmească bilanţ contabil.

Bilanţul este documentul oficial de sinteză al tuturor unităţilor patrimoniale. Bilanţul contabil contribuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi asupra rezultatelor obţinute de unitatea patrimonială, care presupune:

-         respectarea cu bună credinţă a regulilor privind evaluarea patrimoniului;

-         respectarea principiilor: prudenţei, permanenţei metodelor, continuitatea activităţii bilanţului de deschidere cu cel de închidere, a noncompensării;

-         posturile înscrise în bilanţ trebuie să corespundă cu datele înregistrate în  contabilitate, puse de acord cu inventarul.

Procedeu principal al metodei contabilităţii şi bază informaţională fundamentală, bilanţul propriu-zis este un tablou care cuprinde în formă sintetică şi în expresie valorică mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire  a acestora, precum şi rezultatul unui agent economic la un moment dat.

 

Bilanţul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul şi pasivul unităţii patrimoniale la închiderea exerciţiului, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de Legea Contabilităţii.

Importanţa bilanţului contabil derivă din funcţiile pe care acesta le îndeplineşte:

1)     funcţia de generalizare a datelor contabilităţii;
2)     funcţia de cunoaştere a mersului activităţii economico-financiare;
3)     funcţia previzională.

 

1) Funcţia de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a informaţiilor izvorăşte din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilităţii curente, după criterii bine stabilite, într-un număr restrâns de indicatori, care să poată oferi o imagine de ansamblu asupra situaţiei economico-financiare a unităţii patrimoniale.

 

2) Funcţia de analiză a mersului activităţii economico-financiare se manifestă prin aceea că, pe baza bilanţului contabil se analizează periodic, gradul realizării indicatorilor proiectaţi şi a rezultatelor, se identifică rezerve şi se stabilesc măsuri de perfecţionare a activităţii economice şi financiare.

Adunările Generale ale Acţionarilor, Consiliile de Administraţie, managerii unităţilor patrimoniale analizează periodic situaţia economico-financiară, pe baza bilanţului contabil, a anexelor sale şi a raportului de gestiune, componente de bază ale dării de seama contabile.

 

3) Funcţia previzională constă în posibilitatea oferită de bilanţ de a orienta activitatea viitoare. în acest scop, întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru perioadele următoare se fundamentează pe situaţia patrimonială şi a rezultatelor din perioada considerată baza de raportare.

 

 

 

 

 

 

 

2. STRUCTURA BILANţULUI CONTABIL

 

Bilanţul contabil are în componenţa sa documente şi situaţii de sinteză economică sau de control fiscal, cuprinzând următoarele elemente:
A)    Bilanţul propriu-zis;
B)    Contul de “Profit si pierdere” ( respectiv contul de exerciţiu în cazul instituţiilor publice );
C)    Anexa la bilanţ;
D)    Raportul de gestiune.

Având acelaşi scop, de informare asupra situaţiei patrimoniului, a situaţiei financiare a unităţii patrimoniale şi a rezultatelor obţinute, aceste părţi constitutive formează un tot unitar.

Pentru întocmirea şi prezentarea completului bilanţier, Ministerul Finanţelor, prin Colegiul  Consultativ al Contabilităţii, elaborează modele de situaţii privind bilanţul şi celelalte componente pentru regii autonome, societăţi comerciale şi instituţii publice. Pentru societăţile bancare, modelele şi normele metodologice se elaborează de Banca Naţională cu avizul Ministerului Finanţelor.

La întocmirea bilanţului contabil, se au în vedere următoarele reguli:

-         posturile de bilanţ să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situaţia reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;
-         nu sunt admise compensări între conturile ce se înscriu în bilanţ şi respectiv între conturile de venituri şi cheltuieli din contul de “Profit si pierdere”.

în practică se cunosc două scheme de bilanţ, una sub formă de tablou cu două părti: partea stângă, activul, şi partea dreaptă, pasivUl, numită şi schema orizontală de bilanţ, şi modelul sub forma listei verticale  sau schema bilanţului vertical. Bilanţul sub formă de tablou cu două părţi pune în evidenţă egalitatea între resurse şi utilizări, iar modelul de bilanţ sub forma listei verticale ordonează structurile  patrimoniale în active, datorii, capitaluri, rezerve şi alte componente ale situaţiei nete, finalitatea fiind prezentarea situaţiei nete a patrimoniului.

A) Bilanţul propriu-zis poate fi alcătuit în două variante sau sisteme, în funcţie de gruparea întreprinderilor în întreprinderi mici , mijlocii şi întreprinderi mari, grupare ce se face în funcţie de praguri fiscale ( care au în vedere valoarea activului bilanţului, cifra de afaceri şi numărul  mediu de salariaţi ).

a.      Bilanţ contabil în sistem simplificat, în cazul întreprinderilor mici si mijlocii, care presupune o schemă de bilanţ mai redusă.
b.      Bilanţ contabil în sistem de bază prevăzut să fie utilizat de întreprinderi mari, acesta cuprinzând posturi şi indicatori compleţi privind activitatea şi rezultatele întreprinderii.

Bilanţul unităţilor patrimoniale care desfăşoară activităţi economice cuprinde toate elementele de activ şi pasiv grupate după destinaţie şi respectiv provenienţa lor.      activul bilanţului  cuprinde următoarele grupe principale de elemente:

a)     Activele imobilizate ( imobilizări necorporale; imobilizări corporale; imobilizări financiare );
b)     Activele  circulante ( stocuri, creanţe, titluri de plasament, disponibilităţi şi alte valori );
c)      Conturile de regularizare şi asimilare-activ ( cheltuielile înregistrate în avans, diferenţe de conversie-activ şi alte elemente tranzitorii şi de regularizat, de activ );
d)     Primele de rambursare a obligaţiunilor.

Capitalul social subscris nevărsat se înscrie distinct în grupa activelor circulante ale bilanţului.           

 Pasivul bilanţului cuprinde următoarele grupe principale de elemente:

a)     Capitalurile proprii ( capitalul social sau individual, primele legate de capital, diferenţele din reevaluare, rezervele, rezultatul reportat nerepartizat, rezultatul exerciţiului, fondurile proprii, subvenţiile pentru investiţii si provizioanele reglementate );
b)     Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli;
c)      Datoriile ( împrumuturi şi datorii asimilate, furnizori şi conturi asimilate, datorii în legatură cu personalul, datorii faţă de bugetul  statului, datorii privind asigurările sociale, creditori şi alte datorii );
d)     Conturile  de regularizare şi asimilare-pasiv ( veniturile înregistrate în avans, diferenţele de conversie-pasiv, alte elemente tranzitorii şi de  regularizat de pasiv ).

Elementele  patrimoniale în bilanţ sunt sistematizate pornind de la conturi, pe grupe, capitole, posturi, după criteriul lichidităţii activului şi a exigibilităţii pasivului, astfel: posturile de activ sunt aşezate în ordinea crescătoare a lichidităţii ( de la cele mai puţin lichide - cum este cazul activelor imobilizate la disponibilităţile băneşti ca formă de lichiditate absolută ), iar în pasiv posturile sunt dispuse de la cele  mai puţin exigibile ( de la capital - ultimul cont care se închide in cazul lichidării patrimoniului ) la datoriile curente.

 Atât activul cât şi pasivul bilanţier suportă un dublu criteriu de ordonare:
-         criteriul major: pentru active, natura lor economică, iar pentru elementele de pasiv, natura lor juridică;
-         criteriul minor: pentru active, lichiditatea ( crescătoare ) a acestora, iar pentru elementele de pasiv, exigibilitatea lor ( crescătoare ).

Structura bilanţului o stabileşte Ministerul Finanţelor la sfârşitul fiecărui an financiar.

 

B) Contul de “Profit şi pierdere” reprezintă o recapitulaţie a veniturilor şi a  cheltuielilor, după cum urmează:

 

a.      Venituri din exploatare;
b.      Cheltuielile activităţii de exploatare;
c.      Rezultatul activităţii de exploatare;
d.      Venituri financiare;
e.      Cheltuieli financiare;
f.        Rezultatul activităţii financiare;
g.      Venituri excepţionale;
h.      Cheltuieli excepţionale;
i.        Rezultatul operaţiunilor excepţionale;
j.         Venituri totale;
k.      Cheltuieli totale;
l.         Rezultatul brut al exerciţiului;
m.    Impozitul pe profit;
n.      Rezultatul net al exerciţiului.

 

 

Datele se preiau din rulajele debitoare ale conturilor de cheltuieli, respectiv din rulajele creditoare ale conturilor de venituri, cumulate de la începutul anului. în situaţia în care au fost efectuate înregistrari prin creditul conturilor de cheltuieli sau prin debitul conturilor de venituri, datele sunt reprezentate de soldurile conturilor de venituri şi cheltuieli înainte de a fi transferate asupra contului de rezultate finale, cumulate de la începutul anului.

Veniturile sunt preluate din balanţa de verificare, suma veniturilor din contul de “Profit şi pierdere” este egală cu rulajul creditor cumulat al conturilor  de venituri sau rulajul creditor cumulat corectat.

Cheltuielile sunt preluate din rulajul debitor cumulat al conturilor de cheltuieli, corectat dacă este cazul cu unele sume înregistrate în credit.

Contul de “Profit şi pierdere” are un conţinut îndeosebi economic, deoarece oferă informaţii asupra activităţii de producţie, comerciale sau financiare a unităţii patrimoniale prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor pe care le generează.

în prezentarea contului de “Profit şi pierdere” sunt conturate două modele de expunere a cheltuielilor şi veniturilor: unul ce ia în considereare natura economică  a acestora, altul ce pleacă de la funcţiunile sau activităţile unei întreprinderi ( de la destinaţia veniturilor şi cheltuielilor ).
Ca formă, contul de  “Profit şi pierdere “ se poate prezenta:
-         tablou bilateral sau formă de cont ( schema orizontală );
-         listă ( schema verticală ).

în ambele cazuri, cheltuielile şi veniturile sunt grupate în trei categorii:

-         din exploatare;
-         financiare;
-         excepţionale.
C) Anexa la bilanţ are ca obiective principale completarea şi explicarea datelor înscrise în bilanţ şi în contul de “Profit şi pierdere” şi conţine  informaţii cu privire la  situaţia patrimonială şi financiară, la rezultatele aferente exerciţiului încheiat cum sunt:
-         repartizarea profitului ( anexa 1 );
-         situaţia stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie ( anexa 2 );
-         situaţia creanţelor şi datoriilor ( anexa 3 );
-         situaţia altor provizioane ( anexa 4 );
-         date informative ( anexa 5a );
-         plăţi restante ( anexa 5b );
-         impozitele,  taxele şi alte obligaţii datorate şi vărsate ( anexa 5c );
-         situaţia activelor imobilizate ( anexa 6 ):
A. Valori brute
B. Amortizări
C. Provizioane pentru depreciere
-         alte informaţii privind regulile şi metodele contabile utilizate şi date complementare ( anexa 7 ).

a) Repartizarea profitului cuprinde alocări din profitul exerciţiului în curs, la rezerve, fondul de participare a salariaţilor la profit, fondul de dezvoltare, surse proprii de finanţare, dividende de plătit etc., precum şi profitul rămas nerepartizat.

b) Situaţia stocurilor şi a producţiei în curs conţine date referitoare la dinamica stocurilor de materii şi materiale, a obiectelor de inventar, producţiei neterminate, stocurilor la terţi, animalelor, mărfurilor, ambalajelor şi a totalului stocurilor.

c) Situaţia creantelor şi datoriilor se referă la informaţii cum sunt:

-         creanţe din active imobilizate;

-         creanţe din active circulante;

-         cheltuieli înregistrate în avans;

-         total creanţe;

-         datorii bancare;

-         datorii fiscale şi sociale;

-         datorii comerciale;

-         datorii în legatură cu personalul;

-         alte datorii;

-         venituri înregistrate în avans;

-         total datorii.

d) Situaţia altor provizioane pune la dispoziţie date referitoare la mişcarea balanţiera a provizioanelor ( sold la începutul anului; cheltuieli privind provizioanele constituite; veniturile din provizioanele diminuate sau anulate; sold la sfârşitul anului ) pe categorii de provizioane, respectiv: provizioane reglementate; provizioane pentru riscuri şi cheltuieli; provizioane pentru depreciere; total provizioane.

 

e)  Date informative oferă date cu privire la:

-         rezultatele obţinute;

-         evoluţia indicatorilor ( nr. salariaţilor, salarii brute, veniturile, exporturi, imobilizările corporale comparativ cu anul precedent  );

-         evoluţia creditelor, alocaţiilor bugetare;

-         investiţiile străine.

f)  Plăţile restante  prezintă volumul angajamentelor neonorate la termen, atât pe structură ( furnizori,creditori etc. ) cât şi pe vechime şi activitate ( curentă şi investiţii ).

g) Situaţia impozitelor şi taxelor datorate şi vărsate ofera informaţii referitoare la corelaţiile unităţii patrimoniale cu bugetul statului şi bugetele locale.

Pentru fiecare categorie de impozite şi taxe se fac raportări privind sumele               datorate, sumele vărsate efectiv, sumele rămase de vărsat şi eventual sumele vărsate în plus.

 h) Situaţia activelor imobolizate redă mişcarea activelor imobilizate (necorporale, corporale, financiare si pe total ) tot sub forma balanţiera şi în valoare brută, a amortizărilor aferente, precum şi a provizioanelor pentru depreciere.

i)    Alte informaţii privind regulile şi metodele contabile se referă la:

-         metodele de evaluare aplicate pentru diferitele posturi din bilanţ;

-         metodele utilizate pentru calculul amortismentelor şi provizioanelor;

-         motivele pentru care unele posturi din bilanţ şi din contul de “ Profit şi pierdere”  nu sunt comparabile de la un exerciţiu la altul;

-         alte informaţii pe care unitatea le consideră semnificative.

D) Odată cu bilanţul, cu contul de “ Profit si pierdere” şi cu anexa la bilanţ, unităţile patrimoniale depun raportul de gestiune. Acesta conţine în principal:

-         prezentarea situaţiei unităţii patrimoniale şi evoluţia sa previzibilă;
-         elemente deosebite intervenite în activitatea unităţii patrimoniale după încheierea exerciţiului;
-         participaţiile de capital la alte unităţi;
-         activitatea şi rezultatele de ansamblu a sucursalelor, filialelor şi altor subunităţi proprii;
-         activitatea de cercetare-dezvoltare;
-         alte referiri cu privire la activitatea desfăşurată care sunt considerate necesare a fi înscrise în raportul de gestiune.

 

 

3. NORME DE îNTOCMIRE, CERTIFICARE,  VERIFICARE SI ANALIZă A BILANţULUI CONTABIL

 

Ministerul Finanţelor emite norme de întocmire şi centralizare a bilanţului contabil în fiecare an , dar legea de bază care reglementează întocmirea, verificarea şi certificarea bilanţului este Legea Contabilităţii 82/1991. Aceasta lege este completată cu prevederile Legii 31/1990 privind societătile comerciale, republicată.

Legea Contabilităţii 82/1991 reglementează regimul legal al bilanţului contabil în cadrul capitolului IV, care prevede la art.27 ca “Bilanţul contabil se întocmeşte obligatoriu anual, precum şi în situaţia fuziunii sau încetării activităţii.” Bilanţul mai poate fi întocmit la cererea Adunării Generale a Acţionarilor sau a Consiliului de Administraţie. întreprinderile cu capital de stat îl întocmesc şi trimestrial.

Agenţii economici prevăzuţi la art.1 din  Legea Contabilităţii nr.82/1991, au obligaţia să întocmească şi să depună bilanţul contabil la direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului  financiar de stat judeţene, respectiv, a  municipiului Bucureşti sau la administraţiile financiare ale sectoarelor, potrivit prevederilor hotărârilor guvernului.

La întocmirea bilanţului contabil se au în vedere regulile cu caracter general prevăzute în capitolul IV din Legea Contabilităţii nr.82/1991, precum şi Precizările privind măsurile referitoare la închiderea exerciţiului financiar aprobate expres prin Ordinul Ministerului Finanţelor.

Regiile autonome şi societăţile comerciale care au în subordine subunităţi sau filiale în ţară, vor verifica şi centraliza balanţele de verificare a conturilor sintetice, întocmind bilanţul contabil centralizat al regiei sau societăţii.

Societăţile comerciale, care au în subordine sucursale şi filiale care desfăşoară activitate şi au sediul în  străinătate vor evalua, în lei, rulajele şi soldurile exprimate în valută, din balanţele de verificare a conturilor sintetice transmise de acestea, la cursul valutar din ultima zi a lunii decembrie a anului pentru care se închide bilanţul şi se vor centraliza cu balanţa de verificare întocmită pentru operaţiunile economico-financiare desfăşurate în ţară.

În vederea alinierii la nomenclatorul activităţilor Uniunii Europene, în formularul de bilanţ, agenţii economici vor înscrie, pe lângă codul de ramură din nomenclatorul prevăzut de Ministerul Finanţelor şi codul privind clasificarea activităţilor din economia naţională.

Bilanţul contabil anual precum şi raportul de gestiune, se semnează de administratorul unităţii şi de conducătorul compartimentului financiar-contabil, iar în lipsa acestora de către înlocuitorii lor de drept.

Administratorul unităţii şi conducătorul compartimentului financiar contabil poartă răspunderea ( potrivit legii ), asupra realităţii şi exactităţii datelor cu privire la situaţia patrimoniului şi realizării indicatorilor economico-financiari raportaţi prin bilanţul contabil.


Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 8419 ori

nota totala 6.06

autor: cmc


Inscriere in newsletter

Referate liceu (1282)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 


acasa -
Viata de Student Referate Grile Spiru Haret