TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

Constitutionalitatea dispozitiilor din Codul Penal - Drept

Constituţionalitatea dispoziţiilor din Codul Penal cu privire la infracţiunile de ofensă adusă autorităţii, prostituţie, vagabondaj
   Pentru a comenta constituÅ£ionalitatea dispoziÅ£iilor din Codul Penal cu privire la infracÅ£iunile de „ofensă adusă autorităţii” (art. 238 ,abrogat prin OUG  nr. 58 din 2002) , „prostituÅ£ie”  (art. 328 Cod Penal ) ÅŸi „vagabondaj” (art. 327 Cod Penal), trebuie definit în primul rând termenul de „constituÅ£ionalitate”.
   Conform DEX termenul de „constituÅ£ionalitate”  înseamnă „însuÅŸirea unei legi ,
a unei acÅ£iuni, a unui act, a unei politici de a fi în conformitate cu constituÅ£ia .
AÅŸadar,constituÅ£ionalitatea implică în primul rând constituÅ£ia,  cartea tehnică a mecanismului social , certificatul de legalitate ÅŸi legitimitate a puterii , instrumentul prin care se realizează puterea [1] , legea supremă în stat.
    Vorbind despre o lex suprema în stat , ne referim bineînÅ£eles  la statul de drept, care în secolul al XIX-lea desemna un stat în care puterea publică trebuia să se supună dreptului.Mai târziu, Hans Kelsen defineÅŸte statul de drept ca fiind o ierarhie de norme a căror organizare piramidală produce limitarea statului [2].De asemenea , anumiÅ£i autori francezi susÅ£in că pe lângă principiul de legalitate , statul de drept implică ÅŸi respectarea drepturilor individuale prezentate în DeclaraÅ£ia drepturilor omului din 1789.
    Prin urmare, statul de drept implică coexistenÅ£a a două principii ÅŸi anume , principiul legalităţii ÅŸi principiul constituÅ£ionalităţii.
    Principiul legalităţii  s-ar putea rezuma în obligaÅ£ia tuturor indivizilor de a respecta regulile juridice în vigoare.Pe de altă parte, principiul constituÅ£ionalităţii implică mijloacele juridice având ca scop asigurarea conformităţii dreptului cu constituÅ£ia.[3]
    În concluzie , principiul constituÅ£ionalităţii rezumă relaÅ£ia dintre autoritate ÅŸi libertate,constituÅ£ia fiind  „o lege cu puterea la pătrat’’[4] , care trebuie să se impună celorlalte legi , constituÅ£ionalitatea  implicând în esenţă această supremaÅ£ie a legii fundamentale faţă de celelalte legi.
   
    În ceea ce priveÅŸte constituÅ£ionalitatea dispoziÅ£iilor privitoare la infracÅ£iunea de ofensă adusă autorităţii (art. 238 Cod Penal) ne vom referi în primul rând la textul infracÅ£iunii din Codul Penal.
    Astfel, în art. 238 , prin raportare la art. 160 Cod Penal ,este încriminată „atingerea adusă onoarei sau ameninÅ£area ,săvârÅŸită în public împotriva uneia din persoanele prevăzute în art. 160 , articol care se referă la persoane care îndeplinesc o activitate importantă de stat sau altă activitate publică importantă’’.
     La o primă lectură se poate observa o anumită diferenţă de tratament, o anumită „discriminare’’ în tratamentul persoanelor care exercită activităţi importante în stat cât ÅŸi alte activităţi importante.
     Desigur, dacă ar fi să analizăm termenii de „ activitate  importantă în stat ’’ ÅŸi „de altă activitate importantă’’ , ne-am lovi cu siguranţă  de multe nelămuriri ÅŸi confuzii în privinÅ£a sensului acestor termeni .De exemplu când ÅŸi care sunt condiÅ£iile în care putem considera că o anumită activitate este importantă?
     Analizând punctual textul din Codul Penal , observăm că „atingerea adusă onoarei’’ implică probabil mai mult decât ar implica infracÅ£iunile de insultă ÅŸi calomnie , asocierea termenilor menÅ£ionaÅ£i având o gravitate mult mai mare ,cu referire la persoana etatică. Atingerea adusă onoarei nu se referă la persoana care reprezintă statul, ci la însuÅŸi statul român.Prin urmare, atingerea adusă onoarei este de fapt atingerea onoarei statului reprezentat prin funcÅ£ionarul în cauză.De aici rezultă probabil gravitatea faptei ,care se pedepseÅŸte de la 6 luni la 5 ani.
     Trebuie subliniat faptul că în timp ce la insulta adusă unei persoane particulare , tragerea la răspundere penală are loc la plângerea prealabilă a victimei, în cazul infracÅ£iunii de ofensă adusă autorităţii , tragerea la răspundere penală are loc din oficiu.
     Este de necontestat gravitatea acestei fapte în măsura în care se consideră că persoana lezată reprezintă statul , dar totuÅŸi „cetăţenii sunt egali în faÅ£a legii ÅŸi a autorităţilor publice , fără privilegii ÅŸi fără discriminări’’ după cum postulează art. 16 din ConstituÅ£ia României.Poate fi vorba în acest caz de un privilegiu sau de o discriminare?
     DeclaraÅ£ia universală a drepturilor omului, adoptată în 10 decembrie 1948 , menÅ£ionează în art. 1 că „ toate fiinÅ£ele umane se nasc libere ÅŸi egale în demnitate ÅŸi în drepturi’’ .Art. 2  continuă acestă idee menÅ£ionându-se că  „fiecare om se poate prevala de toate drepturile ÅŸi libertăţile  [...]  fără nici o deosebire de rasă . de culoare, de sex , de limbă, de religie , de opinie publică sau de oricare altă opinie, de origine naÅ£ională sau socială,de avere, de naÅŸtere sau decurgând din orice altă situaÅ£ie’’.
     Cu alte cuvinte , este în mod cert vorba de o discriminare , din moment ce de acest privilegiu nu se pot bucura decât reprezentanÅ£ii statului sau persoanele care desfăşoară „alte activităţi importante’’.
     Mai mult decât atât  ÅŸi în  Pactul  internaÅ£ional cu privire la drepturile civile ÅŸi politice, adoptat în 16 decembrie 1966, în art. 26 se statuează egalitatea persoanelor în faÅ£a legii ÅŸi faptul  ca  legea trebuie să interzică orice discriminare ÅŸi să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală contra oricărei discriminări , în special de rasă, culoare, sex, limbă, religie , opinie publică sau altă opinie, origine naÅ£ională sau socială , avere, naÅŸtere sau întemeiată pe orice altă împrejurare’’.
     Întrebarea este dacă această discriminare este contrară ConstituÅ£iei cât ÅŸi pactelor internaÅ£ionale la care România a aderat .
      În doctrină se vehiculează ideea că ar fi vorba de o „ discriminare pozitivă , admisă de ConstituÅ£ie în art. 38, al. 2 ,  unde se impun unele măsuri speciale de protecÅ£ie socială a muncii. Prin art. 45 , al. 1 se instituie  „un  regim special de protecÅ£ie’’ pentru copii ÅŸi tineri , iar art. 46 instituie o protecÅ£ie specială pentru persoanele handicapate.
      AÅŸadar, „ situaÅ£iilor egale la corespunde un tratament juridic egal ; la situaÅ£ii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit, dacă nu se ajunge la o disproporÅ£ie între  scopul urmărit  prin tatamentul juridic inegal ÅŸi mijloacele folosite’’.[5]



[1] I. Deleanu , InstituÅ£ii ÅŸi proceduri constituÅ£ionale –tratat
  Editura SERVO-SAT ,2001,p. 201
[2] Evelyne Pisier ,Istoria ideilor politice
   Editura Amarcord,2000,p. 143
[3] I. Deleanu ,op. cit.,p.209
[4] I. Deleanu,op cit.,p. 214
[5] I, Deleanu, op. cit,p.227

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 43 ori

nota totala 7.25

autor: DAN


Inscriere in newsletter

Referate facultate (165)

Ultimele cautari