TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

Banii impozite si taxe - Drept

 

  NOÅ¢IUNI GENERALE PRIVIND IMPOZITELE ÅžI
         TAXELE . CONCEPT , TIPURI ÅžI FUNCÅ¢II

 

 

1.1.         Scurt istoric privind apariÅ£ia ÅŸi evoluÅ£ia impozitelor ÅŸi taxelor

 

 

           Impozitele sunt cea mai importantă resursă financiara a statului ÅŸi cea mai veche, în ordinea apariÅ£iei veniturilor publice .
           În accepÅ£iune generală, impozitele reprezintă o prelevare 88888 la dispoziÅ£ia statului a unei părÅ£i din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice, în vederea acoperirii  cheltuielilor publice . Această prelevare se face în mod obligatoriu cu titlu nerambursabil ÅŸi fără contraprestaÅ£ie din partea statului . Autoritate abslitată cu instituirea de impozite este statul, dreptu acestuia de a introduce impozite exercitându-se, de cele mai multe ori, prin intermediul organelor centrale, Parlamentul, iar uneori ÅŸi prin organele administraÅ£iei centrale de stat locale .
           Parlamentul se pronunţă în legătură cu introducerea impozitelor de inportanţă generală, iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite în favoarea unităţilor administrativ locale .
           Oricare ar fi instituÅ£ia care percepe impozitul, aceasta se face în virtutea autorizării legii . Legea care introduce ipozitul este dată de Parlament, dar este aplicată de Guvern ÅŸi de AdministraÅ£ia Financiară .
           Impozitele sunt plăţi care se fac către stat cu titlu definitiv ÅŸi nerambursabil . Caracterul definitiv al impozitului evidenÅ£iază lipsa obligaÅ£iei de restituire direct către plătitor a sumei percepute . In schimbul acestora, plătitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egală sau apropiată .
           Pentru toate societăţile, impozitele constituie o necesitate, ele fiind principalul alimentator cu venituri băneÅŸti a bugetului, dar ÅŸi importante instrumente de politică financiară, economică ÅŸi socială .
           IniÅ£ial, unicul rol al impozitelor a fost de natură pur financiară . Din punct de vedere al rolului pe plan financiar, acestea constutuie principalul mijloc de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice .
           Fiecărui moment de dezvoltare al societăţii îi carespunde unui anumit nivel al impozitelor, nivel care se schimbă pe măsura acestei dezvoltări .Specific evoluÅ£iei impozitelor în perioada postbelică este tendinÅ£a creÅŸterii lor în mărime absolută ÅŸi relativă. Sporirea volumului impozitelor s-a realizat prin creÅŸterea numărului plăţilor, creÅŸterea volumului materiei impozabile, precum ÅŸi prin majorarea cotelor de impunere . Astfel, în ţările dezvoltate, impozitele ÅŸi taxele procură intre opt ÅŸi nouă zecimi din totalul resurselor financiare ale statului . In ţările în curs de dezvoltare, procurarea impozitelor ÅŸi taxelor cunoaÅŸte diferenÅ£e mai mari în totalul resurselor financiare, variind între cinci si nouă zecimi .
           In perioada modernă, impozitele au dobândit un rol, fiind folosite ca instrument de intervenÅ£ie al statului în viaÅ£a economică au devenit o metodă de conducere prin care se regleză mecanismele pieÅ£ei . In funcÅ£ie de intenÅ£ia legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca instrument de stimulare sau frânare a unor activităţi de creÅŸtere ori reducere  a producÅ£iei sau consumului unui anumit produs . Ele servesc ca metode interventioniste  cu caracter conjunctural sau structural, pentru corectarea evoluÅ£iei, pentru stabilizarea si echilibrarea creÅŸterii economice .
           In cazurile când se urmăreÅŸte o activitate a vieÅ£ii economice, prin intermediul impozitelor, se actionează prin diminuarea mărimii acestora, iar atunci când se urmăreÅŸte 8888 creÅŸterii se procedează la suprataxare, prin majorarea nivelului impozitelor ÅŸi multiplicare numărului lor.
           Interesează în mod deosebit, folosirea impozitelor ca instrument de încurajare, de stimulare a activităţii . In ultimul timp s-au impus unele modalităţi specifice cum sunt :
          reducerea prosperităţii impozitelor, care are ca urmare sporire profiturilor ce rămân la dispozitia aagenÅ£ilor economici ;
          practicarea de bonificaÅ£ii fiscale ;
          practicarea amortizărilor acclerate a mijloacelor fixe, care lasă agenÅ£ilor economici o parte mai mare din profit .
           Toate acestea  sunt fie scutiri de impozite, fie reduceri sau anumite înlesniri cu carecter fiscal .
           Pe plan social rolul impozitelor se concretizează în faptul că, prin intermediul lor, statul redistribuie o parte importantă din produsul intern brut între clase ÅŸi grupuri sociale între persoanele fizice ÅŸi cele juridice . In acest mod are loc o anumită rectificare a discrepanÅ£elor dintre nivelurile veniturilor .
           Modalităţile de intervenÅ£ie sunt numeroase :
          practicarea unui nivel minim de venit neimpozabil ;
          acordarea de  înlesniri fiscale categoriilor defavorizate ;
          reducerea impozitelor pentru anumite bunuri de primă necesitate ;
          majorarea impozitelor pentru acele bunuri ale căror consum trebuie Å£inut sub control  (alcool, tutun, bunuri de lux) .
           In cazul consumului, daca se doreÅŸte stimularea cereriii se acÅ£ionează prin reduceri de impozite ÅŸi prin micÅŸorarea numărului impozitelor, iar dacă se doreÅŸte diminuarea cererii se procedează la o majorare a impozitului pe bunurile sauserviciile respective ÅŸi la o multiplicare a numărului de impozite .
           Folosirea impozitelor în plan social urmăreÅŸte asigurarea bunăstării, securităţii ÅŸi justiÅ£iei social .
           Prin lege se stabilesc anumite limite ale impozitelor, al căror nivel diferă de la o Å£ară la alta, ÅŸi de la o perioadă la alta . Astfel, după cel de-al doilea război mondial se considera ca această limită  reprezintă 25% din PNB . In a doua jumătate a anilor ’80 această pondere reprezenta, în majoritatea ţărilor dezvoltate din Europa, între 35% ÅŸi 45% .
           Un nivel prea ridicat al impozitelor aduce neajunsuri, slăbeÅŸte iniÅ£iativa ÅŸi multiplică fenomenele de evaziune ÅŸi fraudă fiscală, generează inflaÅ£ia . De aceea, se consideră un nivel raÅ£ional al impozitelor dincolo de care s-ar inregistra descreÅŸteri în randamentul acestora .
           Limita impozitelor este influenÅ£ată atât de factori externi sistemului de impozite, cât ÅŸi de factori interni acestuia .   
           Din categoria factorilor externi sitemului de impozite care influenÅ£ează limita impozitelor se pot menÅ£iona :
`        nivelul produsului intern brut pe locuitor ;
          nivelul mediu al impozitului ÅŸi 88888
          priorităţile stabilite de stat în ceea ce priveÅŸte destinaÅ£ia resurselor financiare concentrate la dispoziÅ£ia sa.
           In cadrul factorilor proprii sistemului de impozite, careinfluenÅ£ează limita impozitelor, locul cel mai important îl ocupă progresivitatea cotelor de impunere . In Å£arile în care impozitele au o pondere mai ridicată în produsul intern brut, intâlnim ÅŸi cote de impunere cu o progresivitate mai accentuată .

 

 

1.2  ConÅ£inutul ÅŸi caracteristicile impozitelor ÅŸi taxelor

 

 

           Impozitul este o categorie financiară, cu caracter istoric, a carei aparitie este legată de existenÅ£a statului ÅŸi a banilor .
           ConcepÅ£iile vizând necesitatea ÅŸi rolul impozitelor se întemeiază pe teoriile despre stat ÅŸi criteriile ce trebuie luate în considerare pentru dimensionarea taxelor fiscale . In legătură cu acestea au fost formulate teoria echivalenÅ£ei, teoria sacrificiului ÅŸi cele trei variante ale sale – teoria sacrificiului proportional, teoria sacrificiului egal ÅŸi teoria sacrificiului minim .
           AdepÅ£ii teoriei echivalenÅ£ei susÅ£in că impozitele reprezintă o contraprestaÅ£ie pe care cetăţenii o datorează statului pentru serviciile aduse de către acesta .
           Teoria siguranÅ£ei susÅ£ine că impozitele trebuie considerate drept prime de asigurare pentru viaÅ£a ÅŸi averea cetăţenilor  . Creând condiÅ£ii pentru desfăşurarea în siguranţă a diferitelor activităţi (prin legi, instituÅ£ii ÅŸi organe de stat ), statul trebuie să primească o parte din veniturile realizate sub protecÅ£ia sa sub forma impozitelor .

           Potrivit teoriei sacrificiului, statul este un produs necesar al dezvoltării istorice, iar impozitul reprezintă un produs necesar al raportului putere ÅŸi 8888 . In consecinţă, in calitatea sa de instituÅ£ie de suprastructură, statul are dreptul să ceară supuÅŸilor să facă un anumit sacrificiu menit să acopere cheltuielile publice . Potrivit primei variante a teoriei, utilitatea absolută specificată prin impozite, trebuie să fie egelă pentru toÅ£i indivizii . In varianta a treia se consideră că impozitul este egal cu predarea proporÅ£ională din utilitatea individuală, raportată la calitatea totală . Varianta a treia susÅ£ine că impunerea trebuie să aibă o sarcină minimă pentru totalitatea plătitorilor de impozite.

           DefiniÅ£iile date impozitelor reflectă poziÅ£ia faţă de teoriile menÅ£ionate . Astfel , se afirmă că “ impozitele reprezintă preÅ£ul serviciilor prestate de stat “ sau că “ impozitele sunt preÅ£uri stabilite prin constrângere pentru serviciile guvernamentale “ . AlÅ£i autori apreciază că “ impozitele sunt pretinse de stat în virtutea suveranităţii sale ÅŸi sunt destinate să acopere cheltuielile generale ale statului “ . Sintetizând pluritatea definiÅ£iilor menÅ£ionate ÅŸi multe altele ce există în literatura de specialitate , consideră că, impozitul reprezintă o formă de prelevare silită la dispoziÅ£ia statului, fără contraprestaÅ£ie directă ÅŸi cu titlu nerestituibil, a unei părÅ£i din veniturile sau averea persoanelor fizice si/sau juridice, în vederea acoperirii unor necesităţi publice .

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 1279 ori

nota totala 7.6

autor: danut


Inscriere in newsletter

Referate facultate (165)

Ultimele cautari