TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

Proteinele - Chimie

 

          Proteinele sunt componente de bază ale tuturor celulelor vii, alături de lipide, zaharide, vitamine, enzime, apă ÅŸi săruri anorganice, formând împreună un sistem complex în cadrul căruia se petrec o serie de reacÅ£ii chimice care asigură reproducerea, dezvoltarea ÅŸi funcÅ£ionarea normală a fiinÅ£elor vii. Sunt componente ale structurilor celulare ÅŸi au funcÅ£ii biologice fundamentale : enzimatice, hormonale , imunologice. Sunt proteine unele substanÅ£e cu puternică activitate biologică ale celulelor ca: enzimele, pigmenÅ£ii respiratori, mulÅ£i hormoni ÅŸi anticorpii. SubstanÅ£a contractilă din fibrele musculare, din cilii ÅŸi din flagelele organismelor inferioare, care posedă proprietatea de a transforma energia chimică în energie mecanică, este de asemenea o proteină. Ele intră în structura tuturor celulelor, ÅŸi ajută la creÅŸterea ÅŸi refacerea celulelor. Ca aspect , la microscop , proteinele sunt subÅ£iri , ca niste bastonaÅŸe gelatinoase. În organele animale apar sub forma de muÅŸchi , piele ,păr . Ele se găsesc ÅŸi în plante , în cantităţi mai mici . Toate sunt amestecuri de compuÅŸi complecÅŸi , conÅ£inând carbon , hidrogen , azot , oxigen , uneori ÅŸi fosfor , fier , iar de multe ori sulf . Proteinele sunt principali constituenÅ£i ai corpului animalelor . Îndeplinind o mare varietate de funcÅ£ii , se descoperă o diversificare deosebită în alcătuirea lor . S-a demonstrat că proteinele constituie partea cea mai însemnată din substanÅ£a uscată a celulelor . În corpul omenesc , 15 % din greutate se datorează proteinelor. Analiza lor elementară a fost facută de chimistul olandez Gerardus Iohannes Mulder ( 1802 - 1882 ) , extragându-le din Å£esuturi animale ÅŸi vegetale . Acesta le-a dat , în anul 1838 , la sugestia fostului său profesor J.J. Berzelius , numele de proteine , de la grecescul 'protos' , care înseamna primul , în prima linie . Mulder publica această denumire în 1840 ( în unele tratate apare anul 1843 ) , în limba olandeză , tradusă apoi ÅŸi
în limba franceză .
Caracteristica cea mai importantă a proteinelor este specificitatea: proteinele diferitelor specii vegetale ÅŸi animale se deosebesc între ele, existând deosebiri chiar ÅŸi între proteinele indivizilor din aceeaÅŸi specie. Se apreciază că într-un organism animal există circa 100.000 de proteinele specifice. Fiecare macromoleculă de proteină este alcătuită din 50 până la 10.000 de unităţi de α- aminoacizi, unite prin legături peptidice.

 

Clasificarea proteinelor

1.     După sursa de provenienţă :
 -    proteine de origine vegetală
 -    proteine de origine animală
2.     După solubilitatea în apă ÅŸi în soluÅ£ii de electoliÅ£i :
           -    insolubile (fibroase)
           -    solubile (globulare)            
3.     După produÅŸii rezultaÅ£i la hidroliza totală :
-         proteine propriu-zise ( dau prin hidroliză totală numai α- aminoacizi)
-         proteine conjugate sau proteide ( prin hidroliză totală se obÅ£ine, pe langă α- aminoacizi, ÅŸi o altă substanţă, care în structura proteinei apare ca grupă prostetică)

 

Proteinele fibroase se găsesc în organismul animal în stare solidă ÅŸi conferă Å£esuturilor rezistenţă mecanică (proteine de schelet) sau protecÅ£ie împotriva agenÅ£ilor exteriori.
KERATINELE- proteinele din epidermă, păr, pene, unghii, copite ÅŸi coarne se disting printr-un conÅ£inut mare de sulf. Keratinele sunt insolubile în apă atât rece cât ÅŸi caldă, precum ÅŸi în soluÅ£ii saline. Din cauza aceasta keratinele prezintă o mare inerÅ£ie faţă de agenÅ£ii chimici, precum ÅŸi faţă de enzime.
FIBROINA, componenta fibroasa din mătasea naturală, se găseÅŸte în acest material înconjurată cu o componentă amorfă, cleioasă, sericina, care reprezintă cca. 30 % din greutatea totală. În cele doua glande ale viermelui de mătase, proteinele sunt conÅ£inute sub formă de soluÅ£ie concentrată, vâscoasă.
COLAGENUL, este componenta principală a Å£esuturilor conjunctive, tendoanelor, ligamentelor, cartilajelor, pielii, oaselor, solzilor de peÅŸte. Există numeroase varietăţi de colagen. Colagenul are o compoziÅ£ie deosebită de a keratinei ÅŸi fibroinei, căci este bogat în glicol, prolină ÅŸi hidroxiprolină, nu conÅ£ine cistină ÅŸi triptofan. Prin incălzire prelungită cu apă, colagenul întâi se îmbibă,apoi se dizolvă transformandu-se în gelatină sau clei.
ELASTINA constituie tesutul fibros, cu o elasticitate comparabilă cu a cauciucului, a arterelor ÅŸi a unora din tendoane, cum este de exemplu tendonul de la ceafa boului. Elastina nu se transformă în gelatină la fierbere cu apă ÅŸi este digerată de tripsina. Ca ÅŸi colagenul, fibrele de elastină sunt compuse din aminoacizi simpli, mai ales leucină, glicocol ÅŸi prolină.

 În regnul vegetal nu se găsesc proteine fibroase; funcÅ£ia lor este îndeplinită în plante de celuloză. Proteinele fibroase se dizolvă numai în acizi ÅŸi baze concentrate, la cald, dar aceasta dizolvare este însotită de o degradare a macromoleculelor; din soluÅ£iile obÅ£inute nu se mai regenerează proteina iniÅ£ială. Proteinele fibroase nu sunt hidrolizate de enzimele implicate în digestie ÅŸi deci nu au valoare nutritivă.

 

Proteinele solubile sau globulare apar în celule în stare dizolvată sau sub formă de geluri hidratate. Ele au însuÅŸiri fiziologice specifice ÅŸi se subîmpart în albumine ÅŸi globuline. Albuminele sunt solubile în apă ÅŸi în soluÅ£ii diluate de electroliÅ£i (acizi, baze, săruri),iar globulinele sunt solubile numai în soluÅ£ii de electroliÅ£i.
Exemple de proteine solubile:
           -    albuminele din ouă
-         caseina din lapte
-         globulinele ÅŸi albuminele din sânge (hemoglobina, fibrinogenul)
-         proteinele din muÅŸchi (miogenul ÅŸi miosina)
-        
Structura unei albumine
proteinele din cereale (gluteina din grâu, zeina din porumb)
-         proteinele produse de viruÅŸi (antigeni) ÅŸi bacterii                  
-         anticorpii
-         nucleoproteidele
-         enzimele
-         hormonii proteici (insulina)

 

Proteinele din sânge 
Sângele  este o suspensie a unor corpuscule mari, vizibile la microscop, globulele albe ÅŸi roÅŸii, într-un lichid omogen numit plasmă. Globulele roÅŸii conÅ£in toată proteina colorată roÅŸie, hemoglobina. Plasma conÅ£ine în soluÅ£ie fibrinogenul, globuline ÅŸi albumine. Lichidul rămas la îndepărtarea globulelor ÅŸi a fibrinogenului se numeÅŸte serul sanguin. Coagularea sângelui se datorează transformării fibrinogenului într-un gel ireversibil,  fibrina.
          Globulinele din ser pot fi separate în trei fracÅ£iuni, L-, B ÅŸi z. O importanţă deosebită o constituie z-globulinele, care s-au dovedit identice cu anticorpii din serul sanguin.
Se ÅŸtie că în urma infecÅ£iilor cu bacterii sau virusuri, organismul animal devine imun, un timp mai lung sau mai scurt, faţă de o noua infecÅ£ie cu acelaÅŸi germen patogen. Imunitatea se datorează apariÅ£iei de anticorpi în serul animalului infectat. SubstanÅ£ele care determină formarea anticorpilor, numite antigeni, sunt proteine, produse de bacterii sau provenite din acestea sau din virusuri prin dezagregarea lor. Orice proteină straină introdusă prin injecÅ£ie în organism acÅ£ionează ca antigen.

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 926 ori

nota totala 6.79

autor: danut


Inscriere in newsletter

Referate liceu (1283)

Ultimele cautari